„E o onoare și o mândrie”, afirmă Chivu, noul antrenor al lui Inter. Indiferent dacă va avea succes sau nu, știm că fostul căpitan al naționalei își va îndeplini promisiunea făcută pe patul de moarte al tatălui său cu un sfert de secol în urmă: va fi responsabil, va avea grijă de ai săi.
Chivu nu era considerat favorit de Giovanni Becali deoarece nu era șmecher. Real Madrid și Barcelona se interesau de el, dar nu avea instinctul de a forța transferuri cu sume mari.
A plecat din România încă de tânăr și a reușit prin muncă, seriozitate și determinare. Fotbalul din țara noastră l-ar fi afectat cu autosuficiență și superficialitate. „Hai, bă, știi tu?! Că ai luat un Champions League cu noroc, te-a distrus Robben și ai fugit mereu de națională! Cel mai slab fundaș de la Inter!”
Așadar, nu avea rost să devină antrenor în România. A fost oficial UEFA, profesor la academia lui Inter, și a lucrat la Parma, iar acum este tehnician la vicecampioana Europei. Rezultatul unei cariere extraordinare. Nu a trișat niciodată. Fără scurtături, fără pile, fără glume proaste.
Cristi Chivu, noul antrenor al lui Inter
Este conștient că Inter are nevoie de un restart. Că bugetul de transferuri nu este unul uriaș și că va fi greu. I-a mai fost.
Aceeași nebunie ca la Barcelona
Inter menționează că „în timpul vieții sale, Cristian Eugen Chivu a avut de înfruntat obstacole majore”.
Accidentul din 2010 îl afectează încă: „Dacă ating ceva cu mâna stângă, trebuie să mă uit ca să-mi dau seama ce am în mână. Altfel nu știu”. A fost greu: „Îmi paraliza toată partea stângă pentru câteva secunde dacă loveam mingea cu capul!”.
Dar nu a renunțat niciodată.
Chivu nu trebuia să joace în meciul de retur cu Barcelona în 2010. Era într-o „perioadă de pastile”, așa cum o descria el însuși. „Făceam prostii, nu eram sănătos”. Mourinho l-a scos de la duș și l-a pus pe teren, unde a avut parte de huiduieli din partea a 100.000 de fani ai Barcelonei, a fost folosit ca mijlocaș și a eliminat poate cea mai bună echipă din istoria fotbalului.
Pentru că nu avea de ales.
Explicația e din '98
În primăvara lui 1998, cu câteva ore înainte ca Mircea Chivu să moară, Cristi l-a vizitat. Urma să joace a doua zi un meci împotriva Ceahlăului. „Du-te înapoi în cantonament și pregătește-te de joc. Bateți Ceahlăul pentru Reșița și pentru mine!”, i-a spus fostul jucător și antrenor al echipei.
Reșița a câștigat, 5-1, iar Chivu a marcat. Ani mai târziu, am aflat și ultima promisiune pe care i-a făcut-o tatălui său: „Orice aș face, voi avea grijă de mama, voi fi responsabil, capul familiei”.
Până nu a trecut mult timp, Cristi s-a transferat la Craiova, apoi la Ajax, până la supergolul cu Anglia de la Euro 2000. „Sunt sigur că tata, de acolo de unde e, a pus mâna și a oprit acea minge în poartă”.
La fel cum idolul său, Mircea, a fost și el alături de el în momentul semnării contractului cu Inter.
Să fim sinceri, Chivu nu mai este de mult al României. Succesul său nu este și al nostru. Noi n-am fi știut să-l prețuim sau să-l dezvoltăm. Este victoria unui om corect, trântit de viață în lume și care, de la 1 aprilie 1998 și până astăzi, s-a ținut mereu de cuvânt. Mai ales acum.
