„Când intru treaz, am atac de panică”

Ellis, pe atunci în vârstă de 25 de ani, s-a aflat în Los Angeles, orașul său de origine, unde se oprise pentru o scurtă vizită. Când a realizat că meciul începea în acea zi, a luat un zbor pentru a ajunge pe teren la ora 6 după-amiaza.

Rezultatul a fost total neașteptat. În loc să-i afecteze performanța, substanța psihedelică l-a ajutat pe Ellis să joace un meci memorabil împotriva echipei din San Diego.

„Mingea părea ba prea mică, ba prea mare”

Ellis a relatat mai târziu experiențele trăite în acea zi: „Mă concentram extrem de mult pe mănușă. Mingea părea că are dimensiuni variate. Uneori, îl vedeam pe prinzător, alteori nu. Încercam să arunc în timp ce îl fixam cu privirea.

Am mestecat guma până s-a transformat în pulbere. Am și amintirea că m-am aruncat din calea unei mingi ce mi s-a părut că vine direct spre mine. Am sărit, dar mingea nu a fost lovită cu putere și nu avea cum să mă lovească.

Tripul a continuat: „În cea de-a patra repriză, am început să cred că arbitrul era Richard Nixon. La un moment dat, am crezut că-i arunc mingea lui Jimi Hendrix, care avea o chitară în loc de bâtă, pe care o legăna.”

Dock Ellis a devenit legendă, deși unii nu cred în povestea drogurilor

În anii care au urmat, povestea neobișnuită a lui Dock Ellis a contribuit la transformarea sa într-o legendă a Major League Baseball. În acea zi de acum 55 de ani, niciunul dintre bătașii adverși nu a reușit să lovească mingile lui Ellis, iar meciul a fost considerat un no-hitter.

Viața lui Ellis, care a decedat în 2008 din cauza cirozei, în timp ce aștepta un transplant de ficat, este plină de complexitate și controverse. La finalul vieții, nu mai avea asigurare medicală, dar prietenii și foștii colegi de echipă i-au acoperit cheltuielile spitalicești.

Născut în Los Angeles în 1945, Dock Ellis a început să consume alcool și droguri la 14 ani. Cariera sa sportivă a început în baschet, dar după ce a fost surprins fumând marijuana în baia liceului, a trebuit să facă o alegere: să rămână în echipa de baseball sau să fie exmatriculat.

Dock Ellis (Pittsburgh Pirates)

La 17 ani, Ellis a fost diagnosticat cu siclemie, o afecțiune genetică ce afectează celulele roșii, făcându-le să capete o formă anormală.

Această formă anormală a celulelor roșii le face mai puțin flexibile și obstrucționează transportul oxigenului, conducând la complicații grave.

Campion MLB alături de Pittsburgh Pirates în 1971, Dock Ellis a fost căsătorit de patru ori. A avut două fiice și un fiu. Din păcate, ambele fiice i-au murit, una din complicații legate de diabet, cealaltă din cancer.

În 1980, Ellis a decis să renunțe la alcool și droguri, când fiul său era foarte mic. Tot în acel an s-a retras din baseball, afirmând că nu mai avea interes în acest sport.

Dependența lui Dock Ellis de substanțe era atât de gravă încât a spus, în 1973, că nu putea să joace fără alcool sau droguri în sistem: nu putea să arunce mingea fără aceste substanțe.

„La antrenamente nu reușeam să-mi reproduc mișcările de aruncare. Așa că m-am întors în vestiar, unde am consumat amfetamine cu cafea”, a povestit el.

Conform propriilor mărturii, Dock Ellis nu a intrat niciodată pe teren la vreun meci din Major League Baseball fără a fi sub influența alcoolului sau a drogurilor.