



Articol publicat, 19 iunie 2025, 13:17
„Merckx”, un documentar dedicat vieții legendei ciclismului Eddy Merckx, a fost inclus în selecția de filme a celei de-a 24-a ediții TIFF. Regizorii Christophe Hermans și Boris Tilquin au fost prezenți la proiecții și au răspuns întrebărilor din partea spectatorilor.
Pe 17 iunie, Eddy Merckx a împlinit 80 de ani, sărbătorit alături de familie și prieteni. Luni și miercuri, documentarul a fost proiectat la Cluj-Napoca, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF).

Eddy Merckx, ciclistul care a unit o Belgie divizată în anii ‘70
Pe 18 iunie, amfiteatrul Universității Sapientia a găzduit o proiecție cu o audiență de aproximativ 30 de persoane. Aceștia au urmărit cu atenție parcursul carierei lui Eddy Merckx.
Documentarul a folosit imagini de arhivă, majoritatea alb-negru și unele color, pentru a ilustra momentele cheie din 1965-1978, axându-se în special pe participările lui Merckx la Turul Franței. Filmul prezintă momente amuzante, cum ar fi povestea tatălui lui Eddy despre colecția de porumbei, dar și scene emoționante, precum reacția lui Merckx după o depistare pozitivă în 1969.
„Am găsit curajul de a-l lăsa să fie ciclist,” afirma mama sa în deschiderea filmului, descriind relația complexă cu părinții săi.

Pe lângă realizările sale, regizorii ilustrează impactul lui Merckx într-o Belgia divizată, rivalitatea cu Luis Ocana și Bernard Thevenet și reacțiile negative ale presei față de succesele sale. Din când în când, râsete și tăcere completă se succed în sală, în funcție de intensitatea imaginilor care reflectau eforturile enorme ale ciclistului. Unii spectatori, nespecializați în ciclism, foloseau Wikipedia pentru a afla mai multe despre personaje.
„Acum mulțimea îl iubește. Canibalul a devenit un bărbat muritor”
Ultima parte a filmului descrie epilogul carierei lui Merckx, care, în ciuda celor cinci victorii în șase ani în Turul Franței, nu era apreciat de publicul francez, care căuta un nou favorit pe podium.
Comentariile din timpul documenului reflectă adâncimea sentimentului popular: „Acum mulțimea îl iubește. Canibalul a devenit un bărbat muritor”.

După proiecție, o sesiune de întrebări cu regizorii Christophe Hermans și Boris Tilquin a avut loc pentru cei rămăși în sală.
Regizorii au împărtășit că au crescut auzind povești despre Merckx și, văzând că o nouă generație nu îi cunoaște încă povestea, au decis să creeze un documentar, mai ales cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani.
După trei ani de muncă și analizarea a peste 300 de ore de film, ei au angajat un actor pentru a recrea sunetele lipsă din materialele originale.
Regizorii, răspuns pentru GSP: „Aș vrea să discut despre o scenă pe care am tăiat-o”
Intenția lor nu a fost de a realiza un documentar reflexiv, ceea ce explică absența vocii lui Merckx din prezent.
Hermans și Tilquin au dorit să creeze un film captivant, care să ofere spectatorilor senzația că trăiesc alături de sportiv fiecare moment important.

Întrebați despre cele mai interesante informații lăsate deoparte, regizorii au recunoscut că având atât de mult material, ar fi putut realiza multe filme.
„Am avut multe imagini pe care am vrut cu adevărat să le includem în film, mai ales cele de la coborârea din 1969 din Turul Franței și cursa din Mexic, când a stabilit recordul mondial pe o oră”, a spus Hermans.
„Aș fi vrut să includem o scenă amuzantă, o reclamă în care Eddy Merckx juca și se descurca prost,” a adăugat Tilquin.
„Am dorit, de asemenea, să prezentăm rolul soției lui Merckx și evoluția imaginii femeii în acele vremuri. Filmul include mai multe teme pe lângă cariera ciclistului,” a încheiat Hermans.
Întrebați dacă Merckx a vizionat documentarul, regizorii au confirmat că acesta a fost surprins de neprezența imaginilor din cursele sale iconice și de opinia unui personaj din film.
Palmaresul lui Eddy Merckx, cunoscut și sub numele de „Canibalul”
5 victorii în Turul Franței (1969, 1970, 1971, 1972, 1974)
5 victorii în Turul Italiei (1968, 1970, 1972, 1973, 1974)
Victor în Turul Spaniei (1973)
Triplu campion mondial (1967, 1971, 1974)
19 victorii în curse de tip Monument (7 x Milan-San Remo, 3 x Paris-Roubaix, 2 x Turul Flandrei, 5 x Liege-Bastogne-Liege, 2 x Turul Lombardiei)