„M-au tras câțiva metri pe trotuar, dar am supraviețuit”

Din păcate, Ioan Chirilă a trecut în neființă în 1999. Iarina este și mama artistului Tudor Chirilă și a fotbalistului Ionuț Chirilă.

A trăit mereu între sport și artă, iar experiența sa este extrem de valoroasă pentru noi.

Aș dori să împărtășesc o amintire personală. În această iarnă se împlinesc douăzeci de ani de la debutul meu în gazetăria sportivă, moment în care am câștigat premiul “Talentul Anului” la prima ediție a Premiilor Ioan Chirilă, inițiate de Iarina Demian pentru a-i onora memoria soțului său.

Atunci am văzut-o pe Iarina Demian pentru prima dată, emoționată, părea fericită că numele lui Ioan Chirilă era amintit.

Am primit premiul pe scena Ateneului, din mâinile lui Ivan Patzaichin. Doi ani mai târziu, după ce am scris despre trei ediții ale Jocurilor Olimpice și alte competiții majore, mă simt încurajat de aprecierea Iarinei și a juriului, care au văzut potențialul în mine.

Dar acest text nu este despre mine, ci despre Iarina. Are acasă un autograf de la marele Eusebio și a fost în Spania la Mundialul din 1982, o experiență memorabilă pe care a trăit-o alături de Ioan Chirilă, deși nu fără peripeții.

Talentul lui Ioan Chirilă era acela al unui poet. Îndemna generația sa să viseze. Articolele sale au fost o sursă de inspirație pentru mulți.

Se spune că nu ar fi creat o operă atât de frumoasă fără Iarina, care l-a întâlnit într-un tramvai din București. A fost balerină în tinerețe, iar eleganța i-a marcat întreaga viață.

Interviu cu Iarina Demian: „Când Ioan Chirilă scria, era într-o transă!”

– A fost întâlnirea dumneavoastră cu Ioan Chirilă întâmplătoare? Cum ați descrie relația cu sportul înainte de a-l cunoaște?
– Întâlnirea a fost în tramvaiul numărul 3, unde am aflat de un concurs al IATC-ului și l-am cunoscut pe Ioan. Am avut norocul să-mi fac timp pentru balet în tinerețe, dar mi-am intensificat pasiunea pentru teatru când am devenit actriță.

– Ați avut vreodată gelozie față de cariera lui Ioan Chirilă?
– Nu, m-am simțit mândră de realizările sale, iar apropierea de sport mi-a îmbogățit viața. Nu am regăsit niciodată sentimentul de abandon.

– Cum a fost relația cu alți sportivi și artiști înainte de 1989?
– În acele vremuri aveam profesii exigente, astfel încât nu am avut timp pentru a dezvolta relații strânse. Scrierile lui Ioan erau adevărate bijuterii, iar procesul său creativ era cu totul special.

Ilustrație de la Eusebio

– Ce v-a scris Eusebio în autograful său?
– Am primit o ilustrație pe care mi-a trimis-o cu multă simpatie. A fost un cadou memorabil pentru Ioan.

– Dacă Ioan ar fi scris o carte despre viața dumneavoastră, ce titlu ar fi ales?
– Nu știu, dar m-aș gândi la un titlu de genul „Nostalgia”.

– Cine v-a căutat după dispariția lui Ioan Chirilă?
– Nu am avut contacte personale, dar am primit multe mesaje și cărți reeditate, iar colegii lui au încercat să mențină vie memoria sa.

– Ce amintiri aveți de la Mundialul din 1982?
– Vremea în Spania a fost fascinantă, chiar dacă am avut câteva incidente nefericite, dar atmosfera de acolo rămâne specială.

– Ce credeți că ar fi scris Ioan Chirilă despre sportul de azi?
– Nu pot să îmi imaginez, dar cu siguranță ar fi fost un comentator ascuțit și pasionat.

– Care este fragmentele preferate din scrierile lui Ioan Chirilă?
– Sunt multe momente care m-au marcat, și unul dintre ele este imaginea unei bătrâne cu chibrituri, care ilustra bucuria pură a fanatismului sportiv.

– Ați avut o echipă de fotbal preferată?
– Mă bucuram mereu de echipele talentate care câștigau cu merite.

– Ce considerați că îl făcea pe Ioan Chirilă să scrie atât de frumos despre sport?
– Aprecierea lui pentru talent și dedicare era evidentă în tot ce făcea.

– Credeți că ați influențat alegerile copiilor dumneavoastră?
– Nu, fiecare și-a descoperit drumul său.

– Educația vă este o povară acum?
– Este o provocare, într-o lume în care politețea pare că dispare.

– Ce campioni v-au impresionat cel mai mult?
– Cei care au muncit din greu pentru rezultatele lor, cum ar fi Iolanda Balaș și Simona Halep.

– Ce v-ar fi plăcut să faceți, dar nu ați reușit?
– Aș fi dorit să fac film, dar nu am avut ocazia. Fiecare are propria sa poveste.

– Care este legătura dintre sport și artă?
– Cred că sportul și arta se împletesc, ambele având nevoie de talent și muncă.

– Credeți că Ioan Chirilă a fost uitat?
– Nu cred. Cei care l-au citit cu siguranță și-ar dori să descopere mai mult din scrierile sale.

– Ce v-ar fi plăcut să vă întrebe cineva?
– Mi-ar fi plăcut să am ocazia să discut despre cariera mea de film, dar fiecare își construiește propriile povești.