Pe 3 iunie 1927, Ottavio Bottecchia, primul italian câștigător al Turului Franței, a fost găsit în stare gravă în satul Peonis.
Un fermier l-a descoperit pe marginea drumului, având craniul fracturat și multiple oase rupte. Bicicleta sa se afla la o distanță considerabilă, neavând deteriorări.
Nu existau urme de frânare ce să indice că o mașină l-ar fi forțat să părăsească drumul, iar ghidonul și pedalele nu păreau să fi fost implicate în pierderea controlului.
Bottecchia, un talent deosebit în ciclism, a câștigat Le Tour în anii 1924 și 1925, dar circumstanțele morții sale violente rămân ambigue, chiar și după aproape o sută de ani. Una dintre teoriile inițiale sugerează un accident fatal.
Ottavio Bottecchia, în anul 1923
Bottecchia, ciclist de renume mondial, a fost găsit grav rănit, într-o baltă de sânge, într-un șanț de pe un drum îngust, între munte și râul Tagliamento. Deși încă trăia, nu mai avea conștiență. Oamenii care l-au găsit l-au dus pe brațe la o cârciumă din apropiere, iar ulterior la spitalul din Gemona, într-o căruță.
Rănile sale au fost fatale, iar el a murit pe 15 iunie 1927. Fără o explicație oficială, moartea sa dramatică a generat o mulțime de speculații de-a lungul timpului, începând cu anii '50.
Se crede că, în dimineața fatidică, Bottecchia, care se antrena singur, ar fi căzut din șa, lovindu-se la cap de o piatră sau de un parapet, după ce a încercat să își lege curelele pedalelor sau să evite o mașină.
În momentele rare de luciditate petrecute la spital, a menționat despre un „improvviso malore” – un rău subit, accentuând astfel misterul din jurul morții sale. Bottecchia nu a reușit să explice niciodată ce s-a întâmplat cu adevărat pe acea șosea.
Nimeni nu a fost martor
Printre publicațiile acelei perioade, doar Il Messaggero a scris despre „o tragedie învăluită în mister”. Aceștia aveau dreptate, iar lipsa martorilor oculari a complicat și mai mult situația.
Legenda spunea despre un sergent din Gemona care a dorit să dezvăluie acest mister, dar s-a văzut nevoit să închidă dosarul după ce a fost chemat de organizația locală.
Văduva lui Bottecchia a abandonat și ea investigația, deoarece Ottavio avea o asigurare de viață considerabilă, ce urma să fie plătită doar în cazul unui accident survenit în timpul mersului cu bicicleta.
Ottavio Bottecchia s-a născut în 1894 la Colle San Martino, în Treviso, fiind cel mai mic dintre cei opt copii ai familiei.
În copilărie, a experimentat sărăcia și foamea, lucrând ca zidar, căruțaș, tăietor de lemne, precum și soldat și mesager în timpul războiului. În cele din urmă, a emigrat în Franța căutând o viață mai bună.
Bottecchia a început ciclismul ca amator la 25 de ani, participând la competiții locale.
Întors în Italia, a fost printre cei care sperau să câștige premii de consolare, întâmpinând probleme când se alăturau echipelor cu pretenții.
Își economisea fiecare resursă; presa menționează că a dus acasă cutia cu mâncare primită în timpul unei cursă obositoare Milano-San Remo.
În postura de outsider, Bottecchia a câștigat Turul Franței în 1924 și 1925
Primul său contract de profesionist a fost obținut în 1923, la echipa franceză Automoto.
Rutierii de elită ai echipei, Brunero și Girardengo, au refuzat să participe la Turul Franței, ceea ce i-a oferit lui Bottecchia ocazia de a străluci, câștigând Il Giro în acel an, deși nu era văzut ca un favorit.
Conducerea echipei spera ca el să îi ajute pe frații Pélissier, campioni în Franța la acea vreme.
„Plătește-l pe el din avans, nu va rezista mai mult de trei etape”, îi ordonase patronul echipei contabilului.
Turul Franței a fost, până în acel moment, cea mai extenuantă competiție, cu etape de aproape 500 de kilometri și zile ce depășeau douăzeci de ore în șa, incluzând urcări în Pirinei și Alpi.
Însă în acele momente dificile, Bottecchia a impresionat cu performanțele sale; și-a cedat tricoul galben lui Henri Pélissier aproape de sfârșitul competiției, datorită obligațiilor de echipă.
La celebrările finale din Parc des Princes, francezii l-au poreclit Botescià.
Ottavio Bottecchia, în timpul Turului Franței din 1925
Benito Mussolini a încercat să se folosească de imaginea lui Bottecchia
Gazzetta dello Sport a inițiat o campanie de strângere de fonduri: o liră de persoană pentru a sublinia „recunoștința italienilor” față de un fost zidar care a făcut cunoscută țara în străinătate. Era, de fapt, o manevră a lui Benito Mussolini, dictatorul fascist, de a-și îmbunătăți popularitatea, deși nu avea un interes real pentru ciclism.
Acel erou provenit din umilință, un simbol al renașterii naționale și decorat în Primul Război Mondial, se preta perfect pentru propaganda fascistă. Au fost adunate 61.725 de lire, pe care Bottecchia le-a investit într-o casă în Pordenone și în haine pentru cei 32 de nepoți ai săi.
În 1924, purtând tricoul galben de la prima la ultima etapă, a devenit primul italian câștigător al Turului Franței, repetând performanța și în 1925.
„Pedalez pentru bani”, afirma Bottecchia, care a fost ulterior comparat cu Lance Armstrong din anii '20, nereușind să lase chiar și firimituri rivalilor săi pe drum. În urma succeselor sale în Le Tour, a obținut și contracte bine plătite pe velodromuri din întreaga Europă în sezoanele următoare.
Deși a aderat la Partidul Național Fascist în 1923, Bottecchia era cunoscut pentru simpatia față de ideologia socialistă, alimentată de interacțiunile cu antifasciștii exilați din Franța.
Asocierea lui Ottavio Bottecchia cu un conspirator împotriva lui Mussolini a alimentat teorii despre moartea sa
Printre cunoscuții săi se număra și anarhistul Alberto Meschi, care a încercat să-l asasieze pe Mussolini în 1926.
Cei care cred că moartea lui Bottecchia a avut legătură cu o răzbunare fascistă se bazează pe aceste fapte. Se adaugă și un conflict pe care Ottavio l-ar fi avut cu niște fasciști în dimineața zilei de 3 iunie, într-un local.
Se spune că, după ce a fost atacat și rănit, a încercat să se urce din nou pe bicicletă, căzând de mai multe ori, până a fost găsit de salvatori.
Dacă a fost vorba de o crimă, motivațiile ar fi putut fi complexe, similare cu cele discutate după moartea lui Marco Pantani, în 2004: pariuri ilegale.
Decenii mai târziu, au existat mărturii discutabile, inclusiv un fermier care, pe patul de moarte, pretindea că l-a lovit pe Bottecchia, pe care îl prinsese furând fructe.
Raportul medical sugerează că nu au fost găsite semne ale unei lupte, întărind teoria accidentului rutier.
În cele din urmă, adevărul rămâne obscur, iar misterul morții primului italian câștigător al Turului Franței se menține.
