Căldură extremă, presiune, epuizare fizică. Dopaj și alcool. Toți acești factori au condus, pe 13 iulie 1967, la dispariția tragică a ciclistului britanic Tommy Simpson, la doar 29 de ani, în timpul ascensiunii de pe Mont Ventoux, o cățărare faimoasă din Turul Franței. Imaginile rămase din momentul acelei tragedii sunt șocante. Mont Ventoux revine în Tur, când va fi escaladat de Tadej Pogacar sau Jonas Vingegaard.
Tom Simpson a fost unul dintre cei mai buni cicliști din istoria Marii Britanii. În acel an, câștigase două etape ale Turului Spaniei și una din cursa Paris-Nisa. Cu doi ani mai devreme, în 1965, devenise campion mondial în proba de șosea, iar în 1956 obținea bronzul olimpic în competiția de pursuit.
Simpson s-a născut în 1937 în Haswell, County Durham și a urcat pentru prima oară pe bicicletă la 12 ani. Provenea dintr-o familie de mineri, având cinci frați mai mari. În 1961, câștigase Turul Flandrei, iar stilul său agresiv și temerar i-a adus multe victorii de-a lungul carierei.
Tom Simpson revenise la cel mai înalt nivel după un an plin de accidentări
În 1965, a fost numit de către BBC Personalitatea Sportivă a Anului, având deja un palmares impresionant la doar 29 de ani, incluzând medalii de la Milano-San Remo și Giro di Lombardia.
După un an mai puțin favorabil, în 1966, din cauza accidentărilor, Simpson revenea hotărât în 1967, fiind cotat drept unul dintre favoriți la victorie. Avea 29 de ani și se afla în cel de-al optulea său sezon, în formă excelentă, dorind să termine Turul pe podium sau să poarte tricoul galben cel puțin o dată.
Strategia sa se baza pe trei etape, una dintre ele fiind chiar etapa cu numărul 13, a cărei ascensiune pe Mont Ventoux a fost planificată cu grijă. Pedalând pentru echipa Peugeot, după prima săptămână se afla pe locul 6 în clasamentul general.
Mont Ventoux, cunoscut pentru creasta golașă și expunerea la vânt, pune la încercare toți cicliștii datorită căldurii insuportabile.
Este un munte impunător, vizibil de la distanțe mari, iar cățărarea de 21,4 kilometri începe din satul Bedoin, cu o rampă ușor de parcurs, fără a deveni abruptă decât mai târziu.
Peisajul devine lunecos, aproape dezolant, iar căldura intense înmoaie voința cicliștilor. „E un despot al cicliștilor”, spunea filozoful Roland Barthes despre Ventoux. Aici, Tom Simpson avea să simtă în mod direct această brutalitate.
Așa arată cățărarea de pe Mont Ventous, foto: Guliver/gettyimages
Un virus stomacal l-a afectat pe Tom Simpson, iar medicii previzionau pericolul
În timpul traversării Alpilor, Simpson s-a îmbolnăvit, probabil din cauza unui enterovirus ce i-a provocat dureri abdominale și deshidratare. Din cauza acestei stări, el a terminat etapa a 10-a pe locul 16, căzând astfel pe 7 în clasamentul general.
Cu o zi înainte de etapa a 13-a, managerul său, Daniel Dousset, a insistat să continue cursa, dar mai mulți coechipieri și rivali l-au sfătuit să abandoneze și să se recupereze, fiind evident că nu se putea descurca cu provocările care îl așteptau.
În ciuda stării sale fizice, Simpson a început etapa a 13-a, care urma să includă ascensiunea pe Mont Ventoux. Medicul oficial al competiției a observat temperatura ridicată de dimineață și a avertizat despre riscurile extreme.
Întrebat despre căldura care urma să fie prezentă, Simpson a răspuns că nu era doar despre vreme, ci despre întregul concurs.
Tom Simpson, cu o zi înainte de a deceda, în timpul Turului Franței, ediția 1967 Foto: Guliver / Getty Images
Coniac și amfetamine – o combinație fatală pentru Tom Simpson
Pe lângă căldură, un martor a observat că Simpson și-a adăugat coniac în apă. Puțin mai târziu, el a început să piardă controlul, avansând cu dificultate. La un kilometru după ce a început ascensiunea, Tom a căzut din șa, fiind ajutat de doi oficiali ai echipei sale.
Deși unul dintre ei l-a sfătuit să renunțe, celălalt l-a încurajat să continue. După ce și-a reluat cursa, el a reușit să înainteze doar 450 de metri, unde a început să se clatine și a fost susținut de spectatori, fiind deja inconștient, strigând „Puneți-mă pe bicicletă, puneți-mă pe bicicletă…”
Eforturile de resuscitare s-au dovedit inutile
Mecanicul Harry Hall și o asistentă au încercat să-l resusciteze pe Simpson în acel loc, dar nu au reușit. Au sosit un elicopter și medicii, dar Simpson a fost declarat mort la ora 17:40, la spital.
În buzunarul său au fost găsite tuburi goale și pe jumătate pline de amfetamine, iar medicii au diagnosticat moartea ca fiind cauzată de epuizare.
Autoritățile au confirmat prezența substanțelor interzise în organismul lui Simpson, ceea ce i-a afectat judecata și l-a făcut să își ignore limitele.
Locul în care Tom Simpson a murit pe 14 iulie 1967 a fost marcat cu un mic monument comemorativ Foto: Imago Images
Moartea sa a dus la introducerea testelor antidoping în competițiile sportive de ciclism. În 1968, aceste teste au fost implementate în Turul Italiei, Turul Franței și la Jocurile Olimpice.
Simpson a fost înmormântat la cimitirul Harworth, cu o ceremonie la care au participat peste 5.000 de oameni, inclusiv colegi din lumea ciclismului. Pe piatra lui funerară stă gravată o frază memorabilă: „Întregul trup îl durea, picioarele îi obosiseră, dar nu a vrut să renunțe.”
