Un campion mondial de 20 de ani îngrozit, ceva ce nu am mai văzut.
E iar o perioadă în care România stă în loc pentru câteva secunde. Românii deschid telefonul, televizorul și cu ochii mijiți de prea mult fotbal, cu gândul la FCSB – Shkendija, îi caută culoarul lui David.
Un sport pe care nu-l băgăm în seamă decât în momentele lui de aur. Invers decât se întâmplă la sporturile populare, când ne interesează mai mult grosul competiției, nu finalul lor, pentru că acolo știm că nu mai ajungem.
Popovici e campion mondial la 200m liber, e în finală la 100m cu al doilea timp. Deși obosit și epuizat, cu frica de potențialul maxim, el continuă să fie printre cei mai buni din lume.
Dezavantajul lui David
România a avut mari sportivi, dar David aduce altceva. Este un erou complet, conștient de potențialul său, dar care uneori se teme de el. Este remarcabil că tinerii de azi ajung să se identifice cu un idol imperfect, care luptă cu propriile frici. Despre cine mai putem spune asta?
Este ciudat să comparăm un atlet gânditor cu vechii campioni, unde instinctul și talentul erau principalele atuuri. Generațiile anterioare nu aveau timp pentru depresii, dar acum lumea s-a schimbat.
David, grijuliu și inteligent, se confruntă cu provocările pe care le aduce statutul de campion. Povara unui campion complet.
David Popovici, în semifinala probei de la 100m liber
Avantajul nostru
Alpiniștii care au urcat pe Everest povesteau că nu știau ce să mai facă după aceea. Criza cuceritorului fără alte provocări. La fel, Popovici ne-a cucerit, nu doar prin înot, ci și prin mesajul său. Pe lângă medalii, el ne învață să fim vulnerabili, într-o lume care ne îndeamnă să fim nemișcați.
Când sportul nu este despre forță brută, ci despre lupte, iar cele mai grele sunt cele cu noi înșine.
Psihologul Andrada Vinczea a menționat că unul dintre sportivii la care lucrează a transmis declarațiile campionului mondial, însoțite de o frază care reflectă lupta interioară.
N-am știut, dar nici nu am mai avut un David Popovici.
