Ciprian Marica avea doar 18 ani când a întâlnit pe Mircea Lucescu la Șahtior Donețk. Era tânăr, plin de ambiție și determinare într-un fotbal estic plin de necunoscute. Pentru fostul atacant, anii din Donbass nu înseamnă doar trofee, ci și o perioadă de exigență și autocunoaștere.
Într-un interviu, Marica vorbește despre Lucescu ca despre o forță a naturii: una care nu întreabă dacă ești pregătit, ci te face să fii. Își amintește cum era „băgat sub masă” în fața colegilor, dar și cum a fost adus în prim-plan printr-o simplă vorbă.
Îi recunoaște severitatea, acceptă momentele de tăcere, dar mai ales înțelege pedagogia sa. Fostul vârf simte că „Il Luce” este o voce ce nu doar cere, ci și transformă potențialul în identitate. „Dacă la echipa națională nu reușește el, atunci nimeni nu va reuși”, este convins Ciprian Marica.
– Ciprian, cum l-ai cunoscut pe Mircea Lucescu? Îți aduci aminte prima întâlnire?
– Da, eram la Șahtior și auzisem că va veni domnul Lucescu. Eram foarte încântat și nerăbdător să-l cunosc pe cel mai mare antrenor român. Îl așteptam cu brațele deschise, știind că îi plac jucătorii tineri și că am multe de învățat de la el.
– Te-a impresionat ceva la dânsul, în afara fotbalului?
– Îmi place și astăzi ceea ce mi-a plăcut atunci. Abordarea sa, seriozitatea cu care trata fiecare antrenament. Am avut foarte mult de învățat de la dânsul, atitudinea lui e specială.
– Ești „copilul” lui Mircea Lucescu, te consideri?
– Da. Am petrecut mulți ani împreună la Șahtior, într-o etapă fragedă din cariera mea. Având în vedere asta, a fost ca un tată pentru mine.
– Crezi că oameni ca el se nasc cu o aură specială sau și-o construiesc?
– Consider că domnul Lucescu s-a născut cu o anumită aură. A perfecționat-o în timp, dar a avut-o dintotdeauna.
– A existat o situație în care te-a făcut să te simți mic?
– De multe ori. Are un stil care surprinde. Când are ceva de spus, o face fără ocol, direct. Așa s-a întâmplat și atunci. Făcea asta cu intensitate, dar găsea mereu o modalitate de a-ți reda încrederea.
– Cum te simțeai la început când se întâmpla asta?
– La început erai frustrat, dar acum înțeleg că o făcea doar pentru că avea încredere în tine. Dacă nu te apreciază, pur și simplu te ignoră.
– Te-a amenințat vreodată să renunțe la tine?
– Nu, dimpotrivă, mereu m-a încurajat să rămân.
– Ce știa Mircea Lucescu despre fotbal în acele momente?
– Esențial. Vorbea atât despre tactică, cât și despre aspectele umane. Eram tânăr, cu multe idei, iar el a fost acolo să mă îndrume.
– Când ai realizat că lucrezi cu un om care scrie istorie?
– Încă de la început. Datorită atitudinii lui, am realizat că nu este un simplu antrenor, ci cineva care merită respectul tuturor.
– L-ai văzut vreodată slăbind?
– Nu! A fost mereu un antrenor foarte echilibrat. Asta a transmis și echipei.
– E un maestru al disimulării?
– Probabil că și-a avut momentele grele, dar nu s-a lăsat să se vadă.
– Ai o poveste memorabilă cu Mircea Lucescu?
– Am multe, dar cele legate de trofee și bucuriile împărtășite sunt cele mai frumoase. A fost un om serios, dar și cu un simț al umorului.
– Cât de exigent este cu colaboratorii?
– Atunci când are persoane de încredere, le iartă greșelile. Așa a fost și cu cei din staff.
– Ce-l deranjează mai mult, o înfrângere sau o dezamăgire personală?
– Cred că dezamăgirea umană este mai greu de suportat.
– Ce-l supără în afara terenului?
– Îi place să fie ascultat și detestă să repete aceleași lucruri.
– Are o obsesie?
– Cu siguranță, fotbalul! Își dedică întreaga viață acestui sport.
– Vorbeați și despre alte subiecte, nu doar fotbal?
– Foarte rar. Majoritatea discuțiilor erau despre fotbal.
– Ce ar trebui să învețe tinerii de la el?
– Sunt multe lucruri. Pregătirea meciului este esențială, de la analiza adversarului până la evaluarea proprie. El știe să planifice totul cu atenție.
– Cum se implică la antrenamente?
– Nu petrece prea mult timp explicând lucruri. Important este că lucrează la cel mai înalt nivel, și tu trebuie să vii pregătit.
– Crezi că există un aspect subestimat al carierei sale?
– Nu am ceva specific în minte.
– Ce ar trebui să scrie istoria despre Mircea Lucescu?
– „Mircea Lucescu e un om unic.” A dedicat întreaga viață fotbalului, ghidându-se după principii sănătoase și inspirând multe generații.
– Va reuși la echipa națională?
– Este evident că metoda sa este valabilă și în prezent. Mulți antrenori actuali îl consideră mentor. Echipa națională începe să revină la stilul care ne-a consacrat. Este esențial să avem răbdare; timpul este necesar pentru a construi o echipă. Sunt convins că dacă nu va reuși el, atunci nimeni nu va reuși într-un viitor apropiat.
