Articol publicat pe 16 august 2025
EPISODUL 42. Invitatul emisiunii Health Talks by GSP este Radu Restivan, antreprenor și fondator al comunității 321sport, antrenor de atletism, spinning, aerobic și antrenamente funcționale.
– Radu, aș vrea să începem cu momentul în care ai realizat că îți dorești un stil de viață sănătos. Îți amintești când ai spus: „Gata, până aici”?
– Cred că au fost mai multe momente care m-au adus la decizia de a-mi crea o rutină din care să nu mă mai las. De-a lungul timpului, am avut fluctuații mari de greutate și am încercat diferite „diete minune” pentru a pierde rapid kilograme, dar nu reușeam să mă mențin.
– De ce?
– Deoarece depuneam un efort foarte mare într-un timp scurt, iar activitățile nu-mi plăceau. După ce obțineam rezultatele, reveneam la vechiul stil de viață: excese, dulciuri… lucruri pe care le iubesc și acum. La 26-27 de ani, am realizat că mă chinui prea mult pentru lucruri care ar trebui să fie normale. E anormal să urci trei etaje și să te simți epuizat. Nu este normal să ghemuiești ca să-ți legi șireturile. Din păcate, în România nu se pune suficient accent pe calitatea vieții. Ne aflăm în topul mortalității cauzate de afecțiuni cardiovasculare în Europa. Mișcarea de masă este uneori percepută ca un lucru ciudat, în loc să fie încurajată. E nevoie de timp pentru ca sportul de masă să fie văzut ca un real beneficiu pentru sănătate.
– Când ai realizat această schimbare, ai citit undeva sau cineva ți-a spus că dietele și pastilele minune nu funcționează, și că trebuie să-ți formezi tu un stil de viață sănătos?
– Cred că singura „pastilă minune” care funcționează este cea din Matrix. În viața reală, trăim într-o societate în care rezultatele rapide cu efort minim sunt cele mai căutate. Există întreaga industrie a „rețetelor minune” și suplimentelor care promit mult fără muncă. De la reclamele teleshopping cu aparate extraordinare, la diete extreme… toate acestea sunt utopice. Dacă nu îți construiesti o relație pe termen lung cu sportul, riscul este să-l urăști sau să-l asociezi cu ceva neplăcut.
Radu Restivan: „Am fost mereu băiatul grăsuț din clasă”
– Ți-a spus cineva să alegi această cale sau ai realizat singur?
– Am fost mereu „băiatul plinuț” din clasă, din liceu, din facultate. Încercam mereu să slăbesc cu efort minim, dar știam că cea mai bună soluție este să rămân constant cu sportul și să găsesc ceva ce îmi place cu adevărat. Motivația inițială poate fi să arăți mai bine, dar aceasta funcționează pe termen scurt. După ce atingi obiectivul, trebuie să găsești o motivație mai profundă, altfel renunți. Dacă sportul îți aduce bucurie, cu siguranță vei continua pe termen lung.
– Mulți caută o soluție rapidă. Crezi că e doar comoditate sau și modul în care funcționează creierul nostru?
– Cred că ambele. Alergarea este un exemplu bun. Este un sport repetitiv și adesea plictisitor, dar aceasta este și valoarea lui: te provoacă. Principalul inamic nu este timpul sau lipsa resurselor, ci lenea. Din această cauză, le recomand oamenilor să nu-și stabilească obiective exagerate. Dacă ai 45 de minute la dispoziție, e mai bine să alergi 4 km relaxat decât să te forțezi la 10 km și să te epuizezi. Alergarea nu este doar sport, ci și timp pentru tine. Într-o lume în care petrecem multe ore pe rețelele sociale, o jumătate de oră de alergare poate fi cel mai valoros moment al zilei.
– Sunt de acord că alergarea poate fi un exercițiu de mindfulness — un moment pentru tine.
– Exact. Studiile arată că alergarea ajută la combaterea depresiei și anxietății. Bucureștiul, de exemplu, este un mediu tensionat. Alergarea îți oferă un spațiu mental pentru a avea o discuție sinceră cu tine — chiar dacă uneori este dureros. Sportul de anduranță te pregătește pentru momentele dificile din viață.
Radu Restivan: „Alergarea poate șterge cu buretele o zi proastă”
– Pe lângă alergare, mai practici și alte sporturi?
– În principal alerg. Fac și stretching, încălzire și câteva exerciții de forță — genuflexiuni, flotări. Ideal ar fi să practicăm mai multe tipuri de sport, dar, realist, alegem ceea ce ne place cel mai mult. La finalul zilei, mulți dintre noi facem sport pentru beneficiile psihice.
– Hormonii, cum ar fi endorfinele și dopamina, ajută mult. Mulți vin fără chef, dar pleacă în stare bună.
– Exact. Poți avea o zi proastă, dar dacă alergi cu o comunitate, cel mai important lucru este că nu te simți singur. Într-o lume în care social media ne izolează, interacțiunea reală devine tot mai valoroasă. Faptul că cineva îți spune: „Bravo, faci o treabă minunată!” poate schimba complet perspectiva asupra zilei tale. În comunitatea noastră, 321sport, am instituit „ziua sfântă”: marțea, la ora 19:30, în Parcul Herăstrău. Indiferent de vreme — fie -20°C sau +37°C — noi ne adaptăm antrenamentele, dar programul există în București de peste 10 ani, fără întreruperi, cu excepția pandemiei. Atunci am mutat antrenamentele online: oamenii alergau în casele lor, marțea la 19:30, pentru a păstra sentimentul de apartenență la o comunitate. Nevoia de apartenență este enormă, iar pentru mulți, venirea la alergare poate șterge o zi, o săptămână sau chiar un an prost. Este fantastic.
– În medie, cam câți oameni aleargă într-o zi de marți? Poate veni oricine?
– Alergările 321sport au fost concepute pentru începători. Scopul nostru este să aducem oameni care nu au alergat niciodată și să-i facem să alerge măcar un kilometru. Poate fi și mers rapid, cu pauze. Nimeni nu te judecă. Programul „De la 1 la 21” îi ajută pe oameni să treacă de la un kilometru la un semimaraton de 21 km în 6 luni. Nu toți ajung acolo — unii se opresc la 5 km, altele ajung la 100 km — dar important este să fim alături de începători. Există mereu și alergători experimentați care rămân lângă cei care încep.
Radu Restivan, alături de comunitatea sa de alergători.
– De ce fac asta?
– Este un exemplu de solidaritate: în loc să își facă tura în ritmul lor și să se laude, aleg să alerge încet pentru a-i susține pe cei care au temeri. Le oferă un sentiment de siguranță. Institutul nostru are nevoie de mai multe astfel de locuri. Îmi place să spun: „Dacă aș fi fost bun, aș fi la Jocurile Olimpice, nu în Herăstrău.” Nu ar trebui să ne luăm prea în serios, ci să fim un factor de încurajare pentru cei care nu au curajul să înceapă.
Radu Restivan: „Prin alergare, îți dai logout din online și începi să trăiești”
– Spuneai că ne este lene să facem sport. Eu cred că este mai degrabă teama de a fi judecați.
– Da, oamenii caută soluții rapide: „Cum să alergi un maraton cu pregătire minimă și în timp scurt, fără efort.”
– Este o discuție amplă. Viața noastră s-a transformat în a obține totul rapid. Dacă vrem un film, apăsăm un buton. Dacă vrem mâncare, tot un buton. Dacă vrem să cumpărăm ceva, la fel. Când eram tineri, dacă voiam un film, depuneam un efort: îl închiriai pe casetă, mergeai la cinema sau așteptai săptămâna următoare să apară episodul. Aceasta ne învăța răbdarea. Acum, obținem totul instant, iar din această cauză, e normal ca oamenii să aștepte același lucru și de la sport. De aceea, munca ta de a construi o comunitate și de a educa oamenii este extrem de valoroasă. Și aș vrea să te întreb: dintre cei care vin prima dată, câți revin?
– Cred că foarte mulți oameni reușesc să se țină de sport datorită comunității. Simplul fapt că își fac prieteni cu care se motivează contează enorm. După 10 ani, am văzut oameni care și-au schimbat viața: au avut copii, s-au mutat… și după 3-4-5 ani revin. Iar când îi vezi din nou, te bucuri ca și cum ți-ai reîntâlnit un frate pierdut. Este fantastic să știi că te duci într-un loc care nu este o clădire, ci o comunitate atemporală, unde cineva îți zâmbește și îți spune: „Mă bucur că ai revenit!”
– Mulți nu trăiesc astfel de momente.
– Din păcate, da. Suntem obișnuiți să avem totul la un click distanță. E minunat că generația noastră și cea actuală pot găsi orice instantaneu. Îi dai un prompt unui asistent AI și îți spune tot. În trecut, trebuia să cauți în cărți sau pe internet, cu resurse mai puține. Paradoxal, accesul la toate aceste opțiuni face uneori să nu le folosim deloc. Spunem: „Le voi folosi când am nevoie”… dar când va veni acel moment? Poate niciodată. Sportul, însă, este un educator. Este un proces constant de învățare a răbdării și empatiei. Empatia ar trebui folosită mai des pentru a înțelege oamenii din jur. Comunitatea sportivă, și mai ales cea de alergare, are puterea de a distruge barierele. Îți dai logout din online și începi să trăiești.
– Ai vreo poveste a cuiva care a venit în comunitate și a ajuns, de exemplu, alergător de ultramaraton?
– Sunt mulți oameni care au început de la zero și au evoluat fantastic. Noi nu facem pregătire specifică pentru ultramaratoane, ci le oferim tuturor o primă experiență plăcută — pentru a prinde gustul alergării. Majoritatea nu doresc să treacă de semimaraton sau maraton, ceea ce este perfect. Să termini 21 km sau 42 km este o realizare pe care majoritatea nu o vor atinge niciodată. E mult mai bine să termini un maraton ultimul decât să stai pe canapea spunând: „O voi face când am chef.” Există și cei care aleg să alerge mai repede, mai departe. Mulți dintre ei sunt profesioniști cu joburi solicitante, care se antrenează cu o determinare extraordinară — un mecanism prin care gestionează stresul. Unii sunt la birou vineri, iar sâmbătă participă la o cursă de ultramaraton de 70-80 km.
„Mă inspiră foarte mult și cei care, aparent, nu ar fi avut nicio șansă să termine un semimaraton sau maraton. Când îi vezi reușind, retrăiești propria călătorie sportivă. Știi cât de greu este. Chiar și după 10, 20 sau 30 de ani de experiență, un maraton te scoate din zona de confort.”
Radu Restivan
Radu Restivan: „Cel mai intimidant lucru este să ceri cuiva să renunțe la tot”
– Cum ai început să slăbești? Care a fost rolul alimentației în tot acest proces? Cât sport ai făcut la început? Povestește-ne, pe scurt, primii tăi pași.
– La nivel de alimentație, cred că majoritatea dintre noi mâncăm prost. Un prim pas simplu este să mâncăm mai puțin prost. Poate părea banal, dar schimbarea este semnificativă. Există oameni care mănâncă junk food de cinci ori pe săptămână și nimeni nu îi judecă. Dar dacă reușești să reduci de la cinci mese junk la trei, e o victorie. Cel mai greu lucru pentru cineva aflat la început de drum este să i se spună să taie tot. Fast food-ul poate fi delicios și mulți îl consumă. Nu poți cere cuiva care a avut un anumit stil de viață timp de 10 ani să schimbe totul deodată. E șocant și apar reacții de respingere: „Cum adică să mănânc doar broccoli?!” Mâncărurile sănătoase pot fi delicioase, dar este nevoie de o tranziție lentă și sustenabilă. Uneori e bine să-ți permiți mici excese, dar controlate.
– Cu sportul cum a fost?
– La fel, trebuie introdus treptat. Dacă cineva nu a făcut nimic în ultimii 10 ani, nu poți să-i ceri opt ore de antrenament pe săptămână. Este o daună. E mai bine să înceapă cu 20 de minute pe săptămână, ca să nu ajungă să urască mișcarea. Poate că săptămâna următoare va dori să facă 30 de minute. Dacă faci sport în comunitate, cu muzică și glume, uiți de timp. Singur, cu ochii pe ceas, 45 de minute sunt o plictiseală. Sportul are un efect psihologic excelent: îți distrage atenția de la problemele tale și te conectează cu poveștile altora. Uneori îți dai seama că problemele tale nu sunt chiar atât de mari.
– Tu câte kilograme ai slăbit și cât ți-a luat să ajungi la greutatea ideală?
– Am început de la 110 kg, la 1,85 m. Am ajuns la aproape 80 kg, deci am pierdut în jur de 30 kg în 6-7 luni. Nu am făcut-o corect. M-am apucat brusc: mergeam la clase de cycling dimineața și seara. Eram epuizat, dar îmi plăcea enorm. Ulterior, am devenit instructor timp de 6-7 ani.
Radu Restivan, alături de un coleg, în perioada când era obez.
– Ai vreo amintire din acea perioadă?
– Îmi amintesc că, lucrând în publicitate, ajungeam primul la birou după ora 7 dimineața, direct de la sală. Îmi etalam echipamentul pe balcon, spre amuzamentul colegilor. Poate nu era cea mai estetică imagine, dar pentru mine însemna că lucrez pentru un scop. Când vezi pe cântar rezultatele și îți încape un tricou pe care nu l-ai purtat de 10 ani, îți crește stima de sine și nu îți mai dorești să te întorci înapoi. Cel mai greu moment este atunci când slăbești nesustenabil: renunți la hainele mari și mărești să le cumperi din nou după șase luni. E o lovitură psihologică. De aceea spun: fă-o constant, fără extreme.
Radu Restivan: „La primul meu maraton, m-a depășit un domn de 80 de ani”
– Cum ai ajuns de la cycling la alergare?
– M-am îndrăgostit de alergare. După 5-6 luni, am participat la primul semimaraton la București. Am terminat antepenultimul. O săptămână mai târziu, la Budapesta, m-au mutat la maraton: „Ai venit până aici, hai să-l faci!”.
– Ai acceptat?
– Da, normal. Eram entuziast, dar pe la kilometrul 35-38, un domn asiatic, cred că avea peste 80 de ani, m-a depășit. Nu mai putea să privească înainte și se uita doar în jos. Totuși… m-a depășit. Cel mai probabil, a alergat constant de la început până la final, în timp ce eu am avut un start entuziast. Am rămas șocat și uimit.
– Ai terminat maratonul?
– Da, cam în șase ore. Nu este cel mai rău timp, dar este departe de un timp remarcabil. M-a pus pe gânduri: ce mi-aș dori mai mult când voi avea 80 de ani — să fiu bolnav sau să pot, măcar cu dificultate, să alerg un maraton? Clar, aș alege varianta a doua.
Radu Restivan: „Obiectivele trebuie să fie proporționale cu timpul și resursele pe care le investești”
– Cum abordezi cursele din punct de vedere psihic? Există momente dificile în care mintea îți spune „renunță” sau „nu mai poți”. Cum le depășești?
– Depinde mult de distanță. La 21 km, dacă ești cu prietenii și puțin muzică, este o cursă plăcută. Dar, la 42 km, intri într-o altă stare. Ai discuții foarte serioase cu tine.
– Ce înseamnă asta?
– Pulsul maxim se calculează simplu: 220 minus vârsta pentru bărbați, 226 minus vârsta pentru femei. De exemplu, un băiat de 20 de ani are puls maxim 200. Zona 2 e cam 60-70% din pulsul maxim, zona 3 este 70-80%. Dacă rămâi între 120-150 bătăi pe minut, te vei bucura de cursă fără să te epuizezi prematur. Zona 5 (90-100% din pulsul maxim) este foarte neplăcută — simți că vrei să te oprești. Nu recomand să ajungi acolo la antrenamente, decât în condiții speciale. Pentru amatori, important este să ne bucurăm de experiență.
– Ce timp ar fi bun pentru un maraton?
– Un timp sub 3 ore la maraton pentru cineva neprofesionist este fabulos. Vorbim de un ritm de sub 4 min/km. Pentru mulți, 4 min/km este viteza cu care aleargă ca să ajungă la autobuz… Obiectivele trebuie să fie proporționale cu timpul și resursele pe care le investești.
– Pentru un amator care vrea să participe la un maraton, recomanzi doar alergare sau și alte tipuri de antrenament?
– Da, este necesar și altceva. Antrenamentele de forță, mobilitate și stabilitate ajută enorm. Mușchii mai puternici susțin articulațiile, previn accidentările și oferă rezistență în momentele dificile. Alergarea este importantă, dar nu trebuie să fie singurul element.
Radu Restivan: „Stretching-ul trebuie realizat imediat după antrenament”
– Care este cea mai frecventă greșeală a alergătorilor?
– Este foarte important să facem stretching. Stretching-ul trebuie realizat pe mușchi cald, imediat după antrenament, pentru a ne asigura sănătatea musculară.
– Ce exerciții de stretching recomanzi după alergare?
– Mi-ar fi mai ușor să le arăt, dar, în esență, este vorba despre întinderea mușchilor folosiți intens: anterior și posterior ai picioarelor, gambe. O rutină simplă de 2-3 minute poate preveni multe probleme. Mobilitatea bazinului este, de asemenea, foarte importantă. Oamenii ar trebui să învețe să-și asculte corpul.
– Cum abordezi încălzirea înainte de alergare?
– Încălzirea este esențială, atât la 321sport, cât și în orice activitate sportivă. Am absolvit Școala Națională de Antrenori și am învățat cât de importantă este încălzirea. La antrenamentele noastre, este întotdeauna inclusă.
Radu Restivan: „Dacă te apuci de sport, vei fi mândru de tine”
– Ai observat o creștere a interesului pentru sport în ultima vreme?
– Cu siguranță! Se vede în numărul competițiilor, care continuă să crească. Există evenimente pentru toate nivelurile — tenis, fotbal, alergare — și aproape fiecare weekend are o competiție. Bucureștiul a atins o mare saturație în acest sens.
– Ai realizat un film bazat pe experiențele tale, numit „Radu, ești OK?” Care a fost motivul din spatele acestui proiect?
– Filmul a avut o singură proiecție în cinematograf, cu sala plină, și acum străbatem țara cu el. Am învățat că nu trebuie să alergi 180 km pentru a-ți depăși limitele.
Radu Restivan
Episodul complet cu Radu Restivan
– Ce mesaj ai pentru cei care nu sunt încă convinși să se apuce de sport?
– Dacă începi să faci sport constant, vei ajunge să te uiți în oglindă și să spui: „Sunt mândru de mine.” Este cel mai frumos lucru – să știi că te ții de treabă, că ai depășit obstacole și că faci ceva ce credeai că nu poți. Niciun sentiment nu este mai inspirațional decât să vezi oameni care afirmă că nu vor face niciodată ceva și, în final, reușesc să o facă.
