Într-o lume în care fotbalul a depășit limitele sale tradiționale, transformându-se treptat într-o industrie dominată de corporații, conturăm o poveste care se apropie de un basm modern, dar care poartă semnificații profunde ce par să lipsească din prezent și viitorul apropiat.
A fost odată ca în povești! Băiatul care a crescut pe nisipul plajei Riazor: Yeremay
De când investițiile arabe au pătruns în lumea fotbalului, iar sumele de transfer nu mai respectă limitele rationale sau etice, loialitatea a dispărut dintre valorile fundamentale ale acestui sport. Tinerii nu mai sunt atrași să joace pentru echipa din orașul natal, visând doar la cluburi legendare precum Barcelona, Real Madrid sau Manchester United. În schimb, echipele precum Al Nassr sau Al Hilal s-au transformat în opțiuni atractive pentru generația nouă. Banii sunt pus pe masă într-un mod extravagant, iar viitorul nu promite nimic de admirat.
Am deschis acest subiect pentru a vă spune povestea unui tânăr care a ales să rămână „acasă”, în ciuda oportunităților ce i s-au prezentat în cluburi de prestigiu. Este vorba despre Yeremay, un jucător de la Deportivo La Coruna, crescut în aceleași terenuri care au dat fotbalului nume mari precum Valeron, Irureta, Djalminha, Makaay sau Diego Tristan, dar și un titlu de campion în Spania în 2000.
Cu vise îndreptate spre El Riazor, Yeremay a devenit, la doar 21 de ani, o țintă pentru cluburi de top din Spania, Anglia, Franța, Germania și Portugalia. Ultima echipă care s-a arătat interesată de talentul său este campioana Portugaliei, Sporting. Un ofertă de 30 de milioane a fost făcută, însă negocierile nu au avut loc, deși clauza de reziliere era activă. Motivul? Yeremay refuză cu determinare propunerile de la cluburi precum Juventus, Chelsea, Sporting, Monaco, Leipzig sau Villarreal. Tânărul, care a crescut pe plaja Riazor și care a văzut doar Deportivo în orașul său drag, a decis să nu facă pasul următor.
„Pentru mine, cel mai mare vis a fost și este să joc pentru Deportivo! De ce să plec dacă mi-am împlinit visul?! N-aș putea să compar bucuria pe care o simt când joc acasă pentru clubul pe care îl iubesc!” Aceste cuvinte evocă o epocă în care valorile fotbalului nu erau umbrite de sumele exorbitante din contracte. De aceea, mă las mai puțin impresionat de lacrimile jucătorilor care își iau rămas bun de la cluburi, atunci când alte echipe mai puternice bătă la ușă.
Exemplul lui Yeremay este cu siguranță unul remarcabil, similar cu povestea lui Lucas Perez, care a investit din veniturile sale pentru a juca la echipa pe care o iubea. Unii consideră că acest tip de devotament este doar o deschidere temporară, în timp ce alții continuă să creadă în existența eroilor locali, care înțeleg adevărata esență a sportului dincolo de cifrele din contracte.
Indiferent de cum se va desfășura povestea, Yeremay este un tânăr demn de recunoaștere, care alege să rămână în liga secundă din Spania și să contribuie la proiectul cu care Deportivo speră să revină în Primera, poate într-un an, doi sau chiar trei. Indiferent de direcția pe care o va lua istoria, Deportivo va continua să producă eroi, povești și momente care merită să fie spuse și amintite.
