Cine este domnul cu aspect serios, sub mustața densă și întunecată? Este Giuseppe Bergomi, cunoscut sub apelativul Il Zio, adică Unchiul, o figură impunătoare încă din copilărie. Acum la 61 de ani, Beppe a păstrat întreaga sa carieră dediciată unei singure echipe: Inter Milano.
Născut pe 22 decembrie 1963, în Milano, pasiunea sa pentru fotbal a prins viață în copilărie, începe să joace la o echipă locală din Settala, o comună din apropiere. La 11 ani, abilitățile sale îi permiteau să joace pentru echipe mai mari, având partide de sâmbătă cu colegii de vârstă și duminica cu „băieții mari”. Deși juca în apărare, reușea să înscrie 20-30 de goluri pe an.
Deși originar dintr-o zonă cu două mari cluburi, micul Giuseppe a fost un fan al AC Milan la început. Milan l-a convocat pentru o selecție, iar Bergomi a impresionat pe cei responsabili cu recrutarea.
Imaginați-vă că viitorul căpitan al lui Inter, echipă dedicată carierei sale, era pe cale să fie parte a vestiarului de la Milan!
Giuseppe Bergomi, aproape de AC Milan
Nu fotbalul l-a trădat, ci propriul corp. La primele teste medicale, a fost oprit de nivelul ridicat al reumatismului, ceea ce l-a exclus de la Milan.
Aici, la 14 ani, a ajuns la Inter, unde s-a dezvoltat rapid, depășind vârsta standard pentru categoria sa.
Maturitatea, atât mentală cât și fizică, a generat suspiciuni cu privire la autenticitatea datei sale de naștere, deoarece juca adesea pentru echipe mai mari.
Arcadio Venturi, fost antrenor: „Era greu să conving adversarii că era junior!”
Arcadio Venturi, antrenor la echipa tineretului de la Inter, își amintește de debutul lui Giuseppe: „Surpriza era că, deși părea un puști, el nu era deloc așa.
Avem partide de campionat duminica și eu mi-am petrecut jumătate din meciuri convingând adversarii că jucătorul nostru cu numărul 6 era, de fapt, adolescent. Nimeni nu mă credea. Colegii săi nu aduceau acte, dar lui îi cereau tot timpul să aibă buletinul asupra sa, altfel nu putea juca.
Apariția fizică a obligat pe Bergomi să se maturizeze rapid. În 1980, la 16 ani, tatăl său, Giovanni, a murit după o operație complicată, lăsându-l pe Beppe doar cu mama sa, Franca.
„Beppe a fost mereu mai matur decât colegii săi, iar moartea soțului meu a evidențiat asta. Când și-a pierdut tatăl, avea doar 16 ani. A suferit mult. Pentru o perioadă, nu a vrut să vorbească despre tatăl său.”
– Franca Bergomi, mama lui Giuseppe Bergomi
Cariera lui „Unchiul” a continuat. A fost promovat în prima echipă a lui Inter, într-un an în care „nerazzurrii”, sub conducerea lui Bersellini, se confruntau cu dificultăți în păstrarea titlului. La 16 ani și câteva zile, a devenit cel mai tânăr debutant din istoria clubului, într-un meci cu Juventus în Cupa Italiei pe 30 ianuarie 1980.
Giuseppe Bergomi – un simbol al talentului în fotbal
Era începutul unei frumoase relații cu clubul și a întregii sale cariere.
În anul următor, Bergomi a devenit o prezență constantă în prima echipă. Pe 14 aprilie 1982, datorită performanței sale, a fost convocat la echipa națională – o înfrângere pentru Italia, 0-1 cu Germania de Est.
Acesta nu se putea anticipa, dar Giuseppe Bergomi avea să devină căpitan, atât la Inter, cât și la națională – un simbol al stabilității și devotamentului.
De-a lungul carierei sale de 20 de ani, Bergomi a simțit mereu presiunea lui Milan, mai ales că a câștigat un singur titlu național, în sezonul 1988-1989, în timp ce a obținut trei Cupe UEFA (1990-1991, 1993-1994, 1997-1998).
Însă el s-a consolat cu recordurile stabilite, extrem de greu de depășit de altcineva.
Giuseppe Bergomi – campion mondial și participant la trei Cupe Mondiale
Retrași din activitate în 1999, la vârsta de 35 de ani, „Unchiul” a avut cele mai multe apariții pentru Inter Milano, cu 517 în Serie A.
Cu 28 de goluri în campionatul Italiei, Bergomi deține și recordul pentru cele mai multe apariții în competițiile europene intercluburi – 117 – fără a culmina niciodată cu un gol marcat.
În 1982, a câștigat Cupa Mondială cu Italia și a mai participat de alte trei ori la turneul suprem – 1986, 1990 (când a fost și căpitan), și 1998, ultimul său turneu.
„Sunt extrem de timid. Mereu am avut emoții în fața fanilor, iar despre fete prefer să nu vorbesc.”
– Giuseppe Bergomi despre sine, în tinerețe
Beppe a început Cupa Mondială 1982 ca rezervă, având puține meciuri în Serie A. Totuși, selecționerul Enzo Bearzot a avut încredere în el.
A fost folosit în meciul cu Brazilia, care a fost câștigat cu 3-2, demonstrându-și abilitățile în fața unor jucători de renume.
În semifinala cu Polonia, a fost titular, meciul fiind câștigat cu 2-0. N-a putut lipsi nici în finala cu Germania de Vest.
În acel meci, Bergeomi a avut misiunea să-l marcheze pe Karl-Heinz Rummenigge, pe care l-a anihilat. Italia a câștigat cu 3-1, iar „Il Zio” a devenit campion mondial la doar 18 ani!
Astfel, tânărul jucător a devenit o legendă, cunoscut pentru mustața sa caracteristică și seriozitatea sa.
Cariera lui Giuseppe Bergomi la Inter Milano: un balans între glorie și momente dificile
Anii imediat următori nu i-au adus trofee, iar Bergomi s-a transformat într-unul dintre cei mai buni fundași din istoria Italiei. A simțit presiunea și a început să devină un fundaș temut, negreșind din cauza așteptărilor mari.
După Cupa Mondială, a început să practice un stil de joc mai dur, devenind cunoscut ca un „copil rău” pe teren.
În sezonul 1984-1985, Inter a adus jucători renumiți, iar clubul a încercat să revină în forță, dar titlul a evitat să vină, terminând pe locul al treilea.
La Cupa Mondială din 1986, Bergomi era unul dintre puținii care au câștigat în 1982. Italia a avut probleme, având dificultăți în a ieși din grupe și a fost eliminată de Franța.
În această perioadă dificilă, Bergomi nu a luat în considerare să plece de la Inter, chiar dacă se întreba ce se întâmplase cu cariera sa promițătoare.
Pe 20 februarie 1988, Bergomi a devenit căpitan pentru prima dată în națională, având acest rol în 33 de meciuri până în 1991. Lider fiind atât la Euro 1998, cât și la Cupa Mondială din 1990.
Italia a făcut eroarea de a juca semifinala cu Argentina în Napoli, unde suporterii au fost alături de Maradona, nu de Beppe.
Troféele obținute în Cupa UEFA au ajutat la atenuarea dezamăgirilor din călătoria îndelungată a lui Bergomi cu Inter. Fiind de trei ori câștigător al unui trofeu european, realizare demnă de apreciat.
Cântecele de leagăn ale lui Giuseppe Bergomi – Cupa UEFA și participarea la Cupa Mondială din 1998
În 1998, Giuseppe Bergomi a revenit la națională, la 34 de ani, alături de mari jucători ai vremii. Deși nu mai era căpitan, a jucat din nou, devenind un fundaș important la turneu.
„La sfârșitul carierei, Gordon Strachan, antrenorul de la Coventry, mi-a propus să vin. Am refuzat, voiam să închei cariera la o singură echipă. Acum regret această decizie, poate aș fi fost antrenor într-o echipă din Premier League.”
– Giuseppe Bergomi
În ultimul său turneu, Bergomi a arătat tot talentul său, dar drumul echipei italiene a fost oprit în sferturi, în fața Franței, la penalty-uri.
Sezonul 1998-1999 a fost ultimul său la Inter, iar în acel an a câștigat Cupa UEFA. A fost momentul când Mircea Lucescu a preluat conducerea echipei. Acesta a fost anul în care unul dintre cei mai temuti fundași a spus „adio” fotbalului.
Acum, Bergomi, care a renunțat la mustața sa iconică, lucrează ca expert în fotbal. Este căsătorit cu Daniela, medic, și au doi copii adulți, Andrea și Sara, fiecare cu cariere proprii.
Amintirea sa va rămâne nu doar înfățișarea de mult, ci și performanța sa remarcabilă pe teren, concentrarea sa și abilitatea sa de a marca adversarii cu intensitate și determinare.
Era faimos pentru seriozitatea sa pe teren, unde combina abilitățile fizice cu o intensitate investită în fiecare meci.
