Rapid a învins Farul cu 3-1, urcând pe prima poziție, dar ceea ce a rămas în memorie nu este scorul sau golurile, ci strigătul lui Alexandru Dobre: „Dinamo, m… Dinamo!”, rostit cu pasiune de căpitanul giuleștean în fața suporterilor, având camerele de filmat îndreptate spre el și steagul de lider la braț.
Dobre a confundat momentul în care trebuie să fii lider cu cel în care vrei să fii un strigător de galerie. Atunci când faci asta în calitate de căpitan, nu mai este folclor de derby, ci devine penibil.
Cireașa de pe tort: cu un an în urmă, același Dobre era pe cale să semneze cu Dinamo. „Câinii” îi oferiseră 100.000 de euro la semnătură și 18.000 de euro lunar, cea mai bună ofertă de atunci. După ce clubul a redus propunerea la 8.000 de euro fără primă, el a ales Rapid.
Deci, ai vrut să îmbraci alb-roșu pentru un salariu mai bun, dar acum strigi obscen împotriva celor cu care ai fost aproape de a semna. Nu este rivalitate, ci ipocrizie cu o tentă de frustrare financiară.
Căpitan de galerie, coleg de vestiar cu „câinii”
Dobre a fost convocat la națională. Acolo se va întâlni cu Opruț și Cîrjan, legitimați la Dinamo. Ce va spune în vestiar? Le va strânge mâna și apoi va începe un refren suburban? Poate își va începe discursul motivațional cu „m… Dinamo” înainte de imnul național. Apropo, Cîrjan a fost la Rapid, dar nu l-am văzut niciodată scandând cu galeria anti-Dinamo, anti-FCSB sau chiar azi anti-Rapid.
La echipa națională nu există Rapid sau Dinamo, nu este galerie, este România. Dar Dobre nu a înțeles încă acest lucru. Ar trebui să gândească astfel, că nu mai este un jucător obscur, ci un exemplu, mai mult decât atât, îmbracă și tricoul primei reprezentative. E tipul de fotbalist care nu a ieșit din mentalitatea de cartier și nici nu își curăță gândirea de printre strigătele de pe peluză.
Liderii adevărați nu strigă, inspiră
Când porți banderola, trebuie să fii primul care înțelege că fotbalul nu se joacă doar cu gura, ci și cu mintea și cu picioarele. Nu câștigi respect prin insulte, ci prin joc și atitudine.
În loc să fie un exemplu de calm și maturitate pentru Rapid, Dobre este un exemplu perfect de imaturitate, cu ecouri pe stadion. Rapid are nevoie de un căpitan, nu de un strigător de galerie.
E simplu: dacă vrei să fii un fotbalist mare, lasă orgoliile deoparte. La națională nu este loc pentru glume de stadion, iar tricoul național cere respect.
Dobre are talent, dar astfel de ieșiri arată că mai are mult de muncă pentru a deveni un lider adevărat. Când un jucător incită la ură împotriva rivalilor în loc să celebreze victoria, se dovedește că este mai preocupat de circ decât de fotbal.
Alexandru Dobre nu are nevoie de rivali pentru a-și face de râs adversarii. O face singur, cu fiecare apariție de acest gen. Dacă nu înțelege diferența dintre stadion și vestiar, atunci „căpitanul” Rapidului va rămâne un bun jucător cu vorba mare și gândirea mică.