Denis Mihai, la doar 22 de ani, se mândrește cu un palmares impresionant, având în vedere cele trei medalii de bronz obținute la seniori, dintre care una la Campionatul Mondial și două la Campionatul European, plus un titlu la categoria U23. Acest tânăr talent reprezintă o mare speranță pentru luptele românești, care au avut de suferit în ultimii ani la nivelul Jocurilor Olimpice. Însă, el trebuie să facă față unei provocări considerabile: trecerea de la categoria de greutate de +55 kg, care nu este olimpică, la +60 kg.
Deși fix ca un Hercule-Piticot, fizicul său atrage atenția imediat. Denis a reușit să-și facă un nume printre seniori, având în vedere că a împlinit 22 de ani abia la începutul lui 2025. A avut un parcurs impresionant în competițiile internaționale de tineret, câștigând medalii la Campionatele Mondiale și Europene din 2023 și 2024. În sala de antrenament a clubului SCM Bacău, care își duce fosta glorie, Denis își povestește parcursul plin de eforturi și sacrificii.
Denis Mihai: „La 9 ani nu știam ce sunt flotările, dar am făcut 30 din prima”
– Denis, zece medalii câștigate în ultimii patru ani la competiții internaționale, dintre care trei la seniori, sună impresionant pentru vârsta ta, nu?
– Sunt destul de mulțumit, dar vreau să câștig și mai multe medalii, inclusiv aurul la Campionatele Mondiale și Europene! La Jocurile Olimpice e ceva mai greu, dar sper să am noroc și să ajung la Los Angeles, în 2028!
– Când ai început să practici luptele?
– Antrenorul meu, Ioan Butucaru, m-a observat la o selecție în clasa a treia, când aveam 9 ani. La prima verificare m-a întrebat dacă pot să fac flotări, iar eu i-am spus că nu știu ce înseamnă. Mi-a arătat cum se face, iar eu am reușit să fac 30 din prima! I-a plăcut cum am reacționat și m-a dorit în echipă. De asemenea, fratele meu era deja în acest sport și i-a spus că voi avea succes. Mi-a plăcut imediat, mai ales că am câștigat prima competiție la doar o săptămână după ce am început!”
Drapelul ca simbol după victoria U23: „Un gest de recunoștință pentru România și pentru că iubesc somnul!”
– Ai simțit rapid adrenalina victoriei!
– Da! Gustul victoriei și sprijinul primit de la antrenor m-au motivat. Luptele nu sunt un sport ușor, ci unul complex, care implică diverse discipline, precum haltere, atletism, fotbal, rugby și handbal.
Există momente când simt că renunț din cauza oboselii, dar când realizez că a doua zi voi avea un antrenament pentru o medalie la Europene sau Mondiale, uit de tot și mă reapuc cu forțe proaspete. Adrenalina și bucuria de a urca pe podium sunt motivații puternice.
Denis Mihai, luptător.
Denis cu tricolorul după câștigarea aurului european U23 la București
– Imaginea de la Euro U23, când ai tras drapelul peste tine pentru o pătură după victorie, a fost fantastică și va rămâne emblematică pentru cariera ta!
– A fost un gest simbolic. Am vrut să mă învelesc cu drapelul țării în care am crescut, dar și pentru că îmi place să dorm.
– Îți întârzie uneori antrenamentele din cauza somnului?
– Nu, nu! În sport, disciplina este esențială. Nu poți să progresi fără o atitudine serioasă.
„Am avut probleme cu spatele și m-am putut mișca greu!”
– Luptele pot provoca probleme de sănătate. Ai întâmpinat astfel de dificultăți?
– Da, în ultimii cinci ani, nu cred că a fost lună în care să nu merg la fizioterapie sau la doctor pentru analize. Problema mea cea mai serioasă a fost cu spatele, am stat pe margine câteva luni și am avut foarte mult de suferit. Ajutorul clubului și al antrenorului m-a sprijinit enorm.
Începem 2025 cu un cantonament intensiv la Piatra Arsă, unde ne așteaptă un program de antrenament serios. Vor fi momente importante pentru pregătirea noastră, având în vedere că, la o lună după, se vor desfășura Europenele.
Denis Mihai, luptător.
– Cum îți percepi momentul în care realizezi că adversarul te domină și înfrângerea devine inevitabilă?
– În meciuri nu simți înfrângerea până la final. Începi să realizezi, abia atunci când se termină, ce s-a întâmplat. Înainte de final, doar în fața unui adversar mai puternic, mai tehnic, poți să simți că ai pierdut. La Mondialele U23 am reușit să-l întorc pe adversar în ultimele secunde, ceea ce demonstrează că nimic nu e decis până nu se fluieră finalul!
„Compensarea financiară pentru munca din lupte este foarte mică”
– Ce părere au părinții tăi despre cariera ta în lupte?
– Mama a avut rețineri la început, văzând că este un sport periculos, dar pe parcurs s-a mai destins, chiar dacă vin acasă cu vânătăi sau alte mici leziuni. Finalitatea este că e un sport pe care îl iubesc, astfel că m-au susținut mereu.
– Familia ta vine să te susțină în competiții?
– Fratele meu mai vine, dar ceilalți nu pot să vină din cauza distanței. Totuși, îmi trimit mesaje de încurajare și nu am simțit niciodată lipsa lor.
Denis Mihai, un adevărat Hercules
– Există câștiguri financiare în acest sport?
– Da, dar doar dacă atingi performanțe remarcabile. Totuși, banii pe care îi primim nu reflectă efortul depus. De exemplu, pentru titlul european U23 am câștigat în jur de 10.000 de euro. În timp ce bucuria sufletească este pe măsură, compensația nu se ridică la nivelul eforturilor depuse.
Prima dată când am câștigat bani din lupte, i-am dat mamei pentru a o ajuta. Când eram mic, nu eram într-o situație prea bună, dar acum lucrurile s-au mai ameliorat.
Denis Mihai, luptător.
Denis Mihai la Bacău, cu trofeele și diplomele obținute în carieră.
„Visez să ajung la nivelul lui Ștefan Rusu”
– Cum te descurci cu școala?
– Am terminat liceul și am promovat Bacalaureatul. Ar trebui să continui cu facultatea. Familia și antrenorul m-au încurajat mereu să-mi continui studiile.
– Ce materie preferi și care îți displace?
– Mi-a plăcut mult matematica în clasele a cincea până la a opta, însă n-am avut ocazia să o studiez foarte des la liceu. La polul opus, nu m-am înțeles deloc cu istoria.
– România a avut o tradiție mare în lupte. Ai un idol printre foștii campioni români?
– Mi-ar plăcea să ating nivelul lui Ștefan Rusu și să câștig medaliile pe care le-a obținut el. Îi admir și pe sportivii contemporani, cum ar fi Eusebiu Diaconu, cu care m-am antrenat. Mijain Lopez, cubanezul de cinci ori campion olimpic, este alt favorit de-al meu.
Ștefan Rusu, un luptător legendar cu 15 medalii la competiții internaționale.
„Visez la Los Angeles 2028”
– Ai concurat la 55 de kilograme, iar acum va trebui să urci la 60 pentru Los Angeles 2028. Crezi că mintea și corpul tău sunt pregătite pentru această schimbare?
– Trebuie să fie! Strategia este simplă: trebuie să cresc în greutate, astfel că va trebui să mă antrenez mai mult. Acesta este singurul plan pentru a obține o medalie olimpică. Corpul îmi va arăta la fel, doar că va trebui să îmi adaptez stilul de pregătire. Vor fi dificultăți, dar sunt optimist.
Nu ascund că îmi imaginez deja cum ar putea fi la Olimpiada de la Los Angeles. Cred că orice atlet visează acest lucru de la începutul carierei. Important este să mă pregătesc corect și să evit accidentările.
Denis Mihai, luptător.
– România a avut puține succese în luptele olimpice după 1989, un singur bronz obținut de Ioan Grigoraș în 1992. Este un motiv de motivație pentru tine?
– Desigur, dar oricum, indiferent de motivație, nu poți obține rezultate fără muncă și disciplină. Știu că am ocazia să fac istorie pentru România în 2028.
„Finala U15, o victorie în 15 secunde!”
– Cum îți petreci timpul liber?
– Timp liber am foarte rar. Când am, de obicei dorm mult ca să mă odihnesc. Sunt în cantonamente 11 luni pe an, iar luna liberă nu este continuă, ci îmi oferă doar perioade scurte. Câte o săptămână în fiecare anotimp!
– Care meci a avut un impact profund asupra ta?
– Prima mea finală europeană la U15, în Serbia, a fost memorabilă. La 14 ani, am învins un sportiv rus în doar 15 secunde. A fost un moment care m-a marcat.
– Dar dezamăgirile?
– Sunt mai multe, dar cea mai dureroasă a fost semifinala europeană U23, când am condus cu 5-1 un bulgar, iar în ultimele zece secunde am pierdut meciul.
În cantonamente, ne relaxăm uneori jucând rummy. Consider că acest tip de competiție mă ajută să îmi dezvolt cariera.
Denis Mihai, luptător.
– În afară de lupte, ce sporturi îți plac?
– Îmi place fotbalul, dar trebuie să am grijă de accidentări. De asemenea, practic baschet, și deși nu sunt foarte înalt, încerc să învăț diverse elemente din gimnastică.
