


Un caz atipic: Ana Maria Lopătaru, fostă jucătoare de handbal în Liga Florilor, de la echipe precum Corona Brașov, CSM Galați și CSM Târgu Jiu, cu experiență în Cupa EHF, și-a încheiat cariera sportivă mai devreme, la 26 de ani. Acum, fosta extremă stânga își îndreaptă atenția spre o nouă direcție: va începe studii la Academia de Poliție!
Ce a dus-o pe Ana Maria Lopătaru, născută în Brașov, să opteze pentru o astfel de schimbare radicală în carieră? A discutat deschis despre aspirațiile sale, despre parcursul său în handbal și dificultățile întâmpinate.
Fostă componentă a echipelor naționale de junioare și medaliată cu aur la Balcaniada din 2016, Ana a împărtășit raționamentul din spatele deciziei sale, subliniind realitățile cu care se confruntă sportivii de elite în România.
Desigur o excepție printre sportivii din țară, fosta handbalistă discută despre pierderea plăcerii în sport, după ani de practică, și despre presiunea pe care handbalul i-a exercitat-o. Concluzia sa reprezintă un semnal pentru tinerii sportivi: „Multe echipe abuzează de sportivi, așa că am decis să aleg o profesie care respectă legea”.

„O provocare care îmi testează gândirea strategică și autocontrolul”
– Ana, nu întâlnim zilnic o astfel de schimbare de carieră… A fost o decizie curajoasă și rar întâlnită. Ce te-a determinat să te retragi din cariera de handbalistă, cu meciuri în Liga Florilor și în competiții europene, pentru a începe studii la Academia de Poliție?
– Decizia nu a fost simplă, deoarece sportul a fost mereu o parte din viața mea. Handbalul m-a ajutat să devin ceea ce sunt, mi-a oferit disciplină, reziliență și spirit de echipă. Totuși, am simțit că am ajuns la un nivel în cariera mea sportivă și că simt nevoia unei provocări noi, care să îmi testeze nu doar condiția fizică, ci și abilitățile strategice și autocontrolul. Nu mă mai regăseam în mediul handbalistic. Programul de Master Profesional din Academia de Poliție a părut alegerea perfectă pentru a aduce contribuții într-un mediu bazat pe valori precum: performanță, rigoare și responsabilitate.
– Ce îți aduci aminte cu plăcere despre anii de handbal? Ai realizat o evaluare a experienței tale, cu aspecte pozitive și negative?
– Anii de handbal reprezintă o mare parte din viața mea, timp în care am învățat adevărate principii. Am experimentat valoarea muncii în echipă, am învățat că nu trebuie să renunți în fața dificultăților și cum să te ridici după eșecuri. Am obținut o mentalitate de învingător și o disciplină care mă ajută și acum, în orice context. Dacă ar fi să fac o evaluare, aș spune că plusurile sunt evidente: ambiție, reziliență, perseverență. Pe de altă parte, minusurile incluzi sacrificiile, timpul departe de familie și presiunea constantă. Aș mai sublinia stresul continuu cu care se confruntă sportivii. Regrete? Nu, poate doar că nu am avut ocazia să îmi demonstrez pe deplin potențialul. Dar păstrez amintiri frumoase și o bază solidă pentru a face următorul pas în cariera mea.
„Nu am mai găsit plăcerea de a mă antrena”
– Care a fost cea mai mare dezamăgire pe care ai simțit-o în handbal? A existat un moment specific care te-a determinat să renunți?
– Nu a fost un moment decisiv, dar ultimele două sezoane au avut un impact major asupra mea. Nu mai simțeam plăcerea de a mă antrena sau de a fi pe teren; totul părea o simplă rutină. Am decis să mă opresc înainte de a transforma sportul în care m-am format într-o povară. Poate și așteptările de a performa într-un mediu ce valorizează excelența au contribuit la această hotărâre, din păcate, în multe cazuri sportul a devenit mai mult despre interese personale decât despre performanță.
– Ce au spus părinții și prietenii tăi când ai luat această decizie? Te-ai confruntat cu reacții de tipul: „WOW, cum poți face asta”?
– Părinții și prietenii m-au susținut de la început, și le mulțumesc pentru asta. Nu au fost surprinși, știau că vreau să iau o direcție diferită și așteptam doar momentul propice. Am întâlnit și astfel de reacții, dar nu de la cei apropiați care știau că aceasta a fost alegerea corectă pentru mine.

„Sportivii suferă în ceea ce privește stabilitatea”
– Cum îți va schimba viața această nouă experiență? Ce planuri ai pentru această „nouă viață”?
– Viața mea se va schimba radical, dar în moduri dorite de mine. Trecerea de la sport la mediul academic reprezintă un nou început, cu alte reguli, provocări și o direcție clară. Voi munci să cresc profesional, să mă dezvolt ca om al legii și să continui să promovez valorile pe care le-am învățat prin sport: corectitudine, disciplină și respect. Pe termen scurt, intenționez să îmi dedic toate eforturile studiilor și să mă adaptez rapid la ritmul academic. Pe termen lung, visez la o carieră solidă, unde să pot aduce o contribuție semnificativă, să fiu un exemplu de echilibru între autoritate și empatie.
– O ultimă întrebare. Există multe probleme în sportul românesc, legate de finanțare, infrastructură și condiții, întâlnite la multe niveluri. Crezi că handbalul de performanță din România, la un club mediu, poate oferi stabilitatea unui loc de muncă la stat? Consideri că o carieră în sport nu îți poate oferi siguranța pe care o cauți acum?
– Cu siguranță, problemele din sportul de performanță sunt multe și se regăsesc în majoritatea domeniilor. În ceea ce privește stabilitatea, sportivii suferă adesea. Pe lângă presiunea de a performa justificativ, mai există stresul legat de contracte și remunerații, care nu sunt întotdeauna stabile. Sunt multe echipe care tratează sportivii într-un mod abuziv, reziliind contractele fără respectarea procedurilor sau neplătind sportivii la timp. Acestea sunt aspecte cu care m-am confruntat și care au contribuit la alegerea de a urma o profesie care respectă legea, pentru a elimina abuzurile din acest domeniu.
17 aniavea Ana Lopătaru când a debutat în Liga Florilor
2012este anul în care Ana a început să practice handbalul, începând cu Corona Brașov, în orașul său natal
