Wilhelm Possak, fost internațional român, a fost jucător și antrenor în cel mai dur eșec din istoria lui Sporting Lisabona!

Wilhelm – cunoscut în presa de atunci și sub numele de William, iar maghiarii îi spuneau „Vilmoș” – a fost antrenor-jucător la Sporting Lisabona între octombrie 1935 și martie 1937. Povestea sa este cu adevărat fascinantă.

22 martie 1936, ziua de coșmar a „leilor” și a lui Wilhelm Possak

Meciul dintre FC Porto și Sporting Lisabona din 22 martie 1936 era parte din prima etapă a returului primei ligi din Portugalia. În tur, Sporting avusese doar o singură înfrângere, în fața lui Benfica, și o remiză cu Boavista. FC Porto fusese învinsă acasă cu 3-2.

După 30 de minute de joc, FC Porto conducea cu 2-1, iar golul pentru oaspeți a fost marcat de Wilhelm Possak, care în acel moment era antrenor-jucător. La scurt timp după, portarul Artur Dyson s-a accidentat grav și a fost transportat la spital.

În perioada respectivă, schimbările nu erau permise, așa că în poartă a intrat atacantul Rui Carneiro. FC Porto a profitat din plin de această situație, reușind să marcheze 4 goluri în doar 9 minute! La final, scorul s-a încheiat la 10-1, iar acest rezultat rămâne, și astăzi, cel mai slab din istoria clubului.

Sporting a încheiat pe podium

„Suntem convinși că, fără acel incident care ne-a forțat să jucăm trei sferturi din meci fără portar, rezultatul ar fi fost total diferit. Am fi câștigat? Greu de spus. Dar putem afirma că victoria putea merge oricum, fără o diferență semnificativă”, au scris cei de la Sporting în revista clubului, după rușinea suferită la meciul cu Porto.

În ciuda acelei înfrângeri usturătoare, Sporting a terminat sezonul 1935-1936 pe locul 3, cu 18 puncte în 14 meciuri, anul acesta având în competiție doar 8 echipe.

15meciuri a jucat Wilhelm Possak pentru Sporting, reușind să marcheze 7 goluri

Possak a adus primii fotbaliști brazilieni la Sporting

Wilhelm Possak este cunoscut nu doar pentru eșecul său, ci și pentru faptul că a fost primul care a adus jucători brazilieni la Sporting!

În timpul mandatului său, au debutat portarul Jaguare Bezerra de Vasconcelos, fundașul Marins Alves de Araujo Viana „Vianinha” și mijlocașul Fernando Giudicelli, toți fiind primii brazilieni din istoria clubului Sporting. Giudicelli a devenit ulterior primul brazilian din istoria lui Real Madrid.

Cei trei, împreună cu antrenorul-jucător Wilhelm Possak, au fost prezenți la un meci amical împotriva lui Vitoria Setubal, în care Sporting s-a impus cu 5-2, pe 25 octombrie 1935. Possak a marcat două goluri în respectivul meci.

Primul meci oficial al lui Possak pentru Sporting a fost pe 27 octombrie 1935, când echipa a învins Carcavelinhos cu 5-2 în Campionatul Lisabonei. Primul său gol oficial a venit pe 3 noiembrie 1935, în meciul cu Barreirense, câștigat cu 5-0.

Două trofee în primul an

Wilhelm Possak a fost angajat de Joaquim Oliveira Duarte în octombrie 1935, după o înfrângere severă în fața lui Benfica, și l-a înlocuit pe Filipe dos Santos.

În ciuda acelui rezultat drastic cu FC Porto, sezonul 1935-1936 s-a dovedit a fi destul de bun pentru Sporting.

„Leii” au câștigat Campionatul Lisabonei, învinsând Benfica cu 4-1 în ultima etapă, pe 12 februarie 1936.

Pe 5 iulie 1936, lui Possak i s-a alăturat al doilea trofeu, „Campeonato de Portugal”. Deși purta acest nume, competiția era de fapt un turneu eliminatoriu, înființat în 1922, ce a evoluat în Cupa Portugaliei din 1938.

În campionatul Portugaliei, Wilhelm a debutat ca jucător-antrenor pe 12 ianuarie 1936, în meciul Sporting – FC Porto 3-2. Primul său gol în prima ligă a fost marcat pe 2 februarie 1936, într-un meci câștigat cu 6-1 împotriva celor de la Academica Coimbra.

În primul său an la Sporting, Wilhelm a obținut 30 de meciuri, cu 23 de victorii, 2 remize și doar 5 înfrângeri.

Tot Benfica i-a asigurat demiterea

În sezonul 1936-1937, Wilhelm Possak a apărut o singură dată ca jucător, dar ca antrenor a avut 16 partide (9 victorii, 4 remize, 3 înfrângeri).

A reușit să câștige din nou Campionatul Lisabonei, dar nu a apucat să joace niciun meci în Cupă. În campionat, o înfrângere în fața lui Benfica, 1-4, pe 14 februarie 1937, i-a fost fatală. Wilhelm a rămas pe banca „leilor” până în etapa a 7-a, jucând un meci cu Carcavelinhos pe 28 februarie 1937.

Președintele Joaquim Oliveira Duarte anunța pe 27 februarie 1937 acordul cu antrenorul maghiar Josef Szabo, care a condus echipa până în 1945.

Două sezoane, dar niciunul complet, și trei trofee. Atât a durat aventura lui Wilhelm Possak la Sporting.

46partide oficiale a avut Wilhelm Possak ca antrenor al „leilor”. Acesta a obținut 32 de victorii, 6 remize și 8 înfrângeri

A schimbat cluburile frecvent

Wilhelm Possak a avut parte de cei mai frumoși ani ai carierei sale de jucător și antrenor la Sporting Lisabona, dar povestea sa este mult mai amplă. Possak a călătorit intens.

A fost născut în Austria, a jucat pentru naționala României, având experiențe în cluburi din Ungaria, Cehia, România și chiar în Franța, existând speculații că ar fi primit oferte din Argentina.

Wilhelm Possak s-a născut la Viena, iar unele surse indică data nașterii pe 7 iulie 1905, altele pe 9 august 1906.

A copilărit la Timișoara, unde a început fotbalul la Vasas Budapesta, între 1920-1921, și pentru Kalaposok SE între 1921 și 1923, revenind apoi în Timișoara pentru a juca la CAT în perioada 1923-1928.

A petrecut două sezoane la Bastya Szeged, devenind pentru prima dată jucător în prima ligă din Ungaria, apoi a câștigat titlul cu Ujpest Budapesta în sezonul 1930-1931. A continuat să schimbe echipe aproape anual, jucând și pentru Vasas (1931-1932), Biel în Elveția (1932-1933), CAT Timișoara (1933-1934) și Nordstern Basel (1935).

După perioada de la Sporting Lisabona, Possak a continuat să călătorească. A fost la SK Piestany, în Slovakia, apoi s-a întors la CAT Timișoara în 1938 unde a fost și antrenor.

64meciuri și 45 de goluri a reușit „Vilmoș” Possak în prima ligă din Ungaria

3meciuri și 1 gol a jucat în prima ligă din România în sezonul 1939-1940, plus multe alte apariții la CAT Timișoara, majoritatea fiind în Divizia B sau în Campionatul Regional

Presa l-a criticat constant

În acele vremuri, povestirile despre călătoriile lui Wilhelm Possak nu erau privite cu ochi buni. Iată câteva exemple:

Aventurierii fotbalului

Fotbalul are numeroase beneficii pentru cei care îl practică, dar și complicații. Una dintre acestea este tendința de a-i determina pe unii să călătorească pentru avantaje. Possak, un fost jucător al C.A.T.-ului, a fost unul dintre acești aventurieri, întorcându-se în țară după o lungă perioadă petrecută în Elveția, pentru a pleca din nou acolo, dându-se pe jumătate dus la Budapesta.

Tragedia lui Possak…

Fostul jucător timișorean a căutat, fără succes, angajamente peste tot.

Possak, un „nomad” al fotbalului românesc, a trecut prin Ungaria, Cehoslovacia, Elveția, Spania, Franța. Acum se află în Franța, în căutarea unei oferte. Este în negocieri cu Rennes, dar, spun ziarile franceze, stilul său de joc nu se potrivește cu echipa, așa că nu poate fi angajat.

Își va continua călătoriile până ce își va da seama că nu mai este la nivelul anterior.
O tragedie care trece neobservată, soarta tuturor vedetelor.

Doi antrenori care au activat în România
Platko și Possak
se angajează în America de Sud

Fostul antrenor al echipei Venus, Platko, colaborează cu Possak pentru o mutare în America de Sud, unde negociază angajarea lor ca antrenori.

Presa anunță că trebuie să depună un examen de probă pentru a fi angajați. Este puțin probabil să se întâmple.

Meciurile jucate pentru România

Wilhelm Possak a jucat în două meciuri pentru echipa națională a României. A debutat pe 15 aprilie 1928, în meciul România – Turcia, încheiat cu 4-2, la Arad. Pe 6 mai 1928, el a marcat singurul gol în înfrângerea de 1-3 împotriva Iugoslaviei, la Zagreb.

Possak a jucat alături de mari vedete ale echipei României de acum un secol, cum ar fi Rudolf Wetzer, Emerich Vogl, Mihai Taenzer, Grațian Sepi și Aurel Guga.

Wilhelm Possak a dispărut din fotbal după Al Doilea Război Mondial și puține detalii se mai cunosc despre viața sa. A decedat pe 4 aprilie 1988.