Sure! Here’s a rewritten version in Romanian, following your specifications:
Am urmărit în ultimele 24 de ore toate opiniile și declarațiile oficiale referitoare la plecarea neașteptată a lui Mirel Rădoi de la Craiova. Era de așteptat, tensiunea din Bănie existând de ceva timp. Această despărțire părea inevitabilă, mai ales după remiza cu Metaloglobus. Deși echipa a avut evoluții bune cu Rapidul din București și Viena, rezultatul final nu a fost cel dorit.
Îmi amintesc de un moment similar de la echipa națională, în toamna lui 2021, când, după victoria cu Armenia, a anunțat că va pleca la finalul campaniei de calificare pentru Mondialul 2022. A sugerat că FRF ar trebui să caute un nou selecționer.
Atunci, erau deja semne de tensiune. Mirel s-a revoltat public pe Mihai Stoichiță, reproșându-i că în timpul meciului cu Austria se auzeau indicațiile sale în stadion, iar asta era evident din cauza distanței.
Mereu la limită, asumându-și riscuri
A fost mereu clar că Mirel Rădoi nu ezită să își exprime opiniile, indiferent de riscuri. Nu îi pasă de consecințe, vrea să decidă el, conștient că poate pierde postul. Alege să își asume responsabilitatea. Aceasta este o atitudine demnă de apreciat. Se implică emoțional în interviuri, se ceartă cu arbitrii, suporteri și jucători, acceptând întreaga vină atunci când echipa nu performează. Refuză să cedeze, chiar dacă are și greșeli. Se bazează pe instinctul său.
De asemenea, Mihai Rotaru a menționat că Mirel i-ar fi comunicat că este afectat emoțional și nu vrea să ajungă în situația de a-și pierde controlul. Asta ar fi fost o reacție extremă din partea lui. Este bine că Mirel realizează că ar putea să explodeze, dar mă întreb: oare nu e prea mult, doar după o înfrângere?!
În privința carierei sale de antrenor, am observat că Mirel Rădoi nu a stat niciodată mai mult de câteva luni la o echipă. La Craiova a rezistat cel mai mult, 10 luni, dar prima dată a plecat mai repede. Încă de la finalul sezonului trecut, a menționat că va renunța dacă nu câștigă titlul în 2026.
Este o presiune autoimpusă. Și, să fim sinceri, a renunțat mai devreme decât se aștepta. Deși nu erau probleme clare, tensiunile dintre el și conducerea clubului erau evidente, iar situația era pe punctul de a exploda.
Personal, apreciez antrenorul Mirel Rădoi. Poate că nu întotdeauna am fost de acord cu stilul său de joc, dar i-am admirat curajul, chiar și în fața evidenței, cum ar fi ideea de a juca cu apărarea în apropierea propriei porți. De-a lungul timpului, fotbalul a demonstrat că uneori se înșeală. La conferințele de presă, e captivant. Explică, transmite emoție, oferă claritate. Nu se ascunde în spatele termenilor tehnici greu de înțeles.
Orgoliul în defavoarea rațiunii
Însă, dacă le punem toate împreună, pare că, în cele din urmă, nu reușește să îndeplinească cerințele acestui rol. Uman, nu poți duce lucrurile la extrem mereu. Înțeleg dorința de a câștiga, dar nici cei mai mari nu reușesc mereu. Chiar și Guardiola a avut o perioadă mai dificilă cu Man City, iar Slot nu reușește să scoată Liverpool din criză. Dar nu au renunțat.
E insistent să ceri demisia de cinci ori în zece luni, în condițiile în care echipa a fost pe locul întâi, este de-a dreptul incredibil.
Nu este vorba doar de presiune, ci și de onoare. Să lași echipa, în plină competiție, când ai șansa de a lupta pentru titlu, este o decizie critică.
Nu înțeleg antrenorii care fac asta. Nici măcar cei care, văzând că echipa urmează să retrogradeze, pleacă pentru a nu avea o retrogradare în CV. În cazul lui Mirel, cel puțin, situația nu era atât de gravă…
Pe de altă parte, dacă privim situația așa, ca Mirel, în alb și negru, nu aș mai angaja niciodată antrenori care dezertază în momente dificile. Cu atât mai mult cu cât el nu se confruntase cu probleme financiare sau contractuale.
Dar nu poți să pui orgoliul sau lipsa abilității înaintea responsabilităților tale. Oamenii depind de tine. Au încredere în tine. Inclusiv cei din tribune, cu tot spectrul de emoții, care pot să se schimbe rapid. Acestea sunt riscurile meseriei, Mirel! Și ei ar merita măcar niște explicații. Nu poți să cedezi așa ușor, doar pentru că orgoliul nu te susține. Poate e momentul să te întrebi dacă chiar poți să duci această responsabilitate!
