Naționala masculină de handbal a României a câștigat patru titluri mondiale, ultima medalie de aur fiind obținută pe 10 martie 1974, în urma unei finale disputate împotriva Republicii Democrate Germane, în Berlinul de Est.
În finala din urmă cu cinci decenii, tricolorii s-au impus cu 14-12 (7-8 la pauză). La acea vreme, obținerea celui de-al patrulea titlu mondial a fost un record, menționat în Cartea Recordurilor Guinness, și care a rezistat 25 de ani.
Tricolorii au suferit o singură înfrângere în cadrul ediției din 1974, în Grupa B, la Schwerin, împotriva Suediei (scor 18-20).
Naționala masculină de handbal a României: campioană mondială
Echipa campioană din 1974, antrenată de Niculae Nedeff, era formată din: Alexandru Dincă, Cornel Penu (portari) – Liviu Bota, Marin Dan, Mircea Grabovski, Gabriel Kicsid, Mircea Ștef, Constantin Tudosie, Ștefan Orban, Ștefan Birtalan, Adrian Cosma, Cristian Gațu, Roland Gunesch, Ghiță Licu, Werner Stöckl și Radu Voina.
Ștefan Birtalan a fost desemnat golgheterul competiției, reușind să înscrie 43 de goluri.
Palmaresul echipei României în perioada sa de glorie include patru medalii olimpice din șase participări (argint – 1976, bronz – 1972, 1980, 1984), precum și șase medalii mondiale din 14 apariții la turneele finale, dintre care patru de aur (1961, 1964, 1970, 1974) și două de bronz (1967, 1990).
În prezent, recordul este deținut de Franța, cu șase titluri mondiale, urmată de Suedia și România, ambele având patru titluri.
Deși aceasta este doar o parte din istoria plină de succese a României în handbal, în ultimii ani, echipa națională nu a reușit să atingă performanțe semnificative, atât la masculin, cât și la feminin.
Regresul României în handbal – Bogdan Voina
Bogdan Voina, invitat al emisiunii Poveștile Sport.ro, a abordat problema scăderii vizibile a handbalului românesc de la un turneu la altul, menționând că România nu a evoluat în ritm cu schimbările din sport.
Handbalul a suferit multe transformări, iar România nu a reușit să se adapteze. Voina, fiul legendei Radu Voina, a subliniat și faptul că antrenorii francezi au început să învețe de la specialiști din alte țări, inclusiv din România.
„Antrenorul Daniel Constantini, cel care a ridicat Franța la un nivel înalt, a preluat inspirație de la diverse națiuni, iar România a fost considerată o națiune puternică. Acesta ar putea fi motivul pentru care antrenorii români au mers în Franța pentru a învăța, fiind ulterior lăsați deoparte.”
„După aceea, antrenorii mai tineri au venit cu idei noi și au perfecționat ceea ce au învățat. O perioadă am fost foarte buni, dar apoi nu am mai progresat, neavând capacitatea de a ne adapta la un handbal din ce în ce mai tehnic și specific. Aceasta este o parte din motivele stagnării noastre, în timp ce ceilalți au evoluat,” a declarat Bogdan Voina.
