Bosnia – România ne-a lăsat cu un sentiment de neliniște, iar calmantele au devenit din nou necesare! A existat o repriză mai alarmantă decât ce am văzut la Zenica după pauză? Atitudinea naționalei, brusc impacientată la adăpostul tabelei, a fost deplorabilă. Paralizați de frică, „tricolorii” și-au arătat limitele în momentul în care ar fi trebuit să demonstreze că Austria nu a fost decât un accident. Cu o astfel de mentalitate, a rămâne acasă pare să fie o decizie mai avantajoasă.
Și acum, întrebările.
De ce Ianis, Rațiu și mai nou Dragomir reușesc să acceseze doar o dată pe an potențialul de la echipa de club? Primul, căpitan, a fost absent sâmbătă, iar al doilea a arătat deficiențe clare, în timp ce „cipriotul” a fost doar o umbră a mijlocașului din meciul cu Austria.
De unde provine blazarea cu care Mihăilă a tratat pasa greșită ce a dus la 1-1? Unde este vitezistul care speria Lucerna în campania trecută?
Ghiță și Racovițan au picat testul de maturitate, fiind depășiți frecvent, lenți, greoi și permițând adversarilor să își facă jocul. Racovițan a avut o atitudine aeriană la golul lui Dzeko, iar Ghiță a fost absent la 1-3. Absența lui Burcă a fost resimțită în confruntările dificile de la Zenica, unde determinarea lui Adi Rus ar fi fost poate mai potrivită.
De ce „reformatorul” Lucescu rămâne blocat în tipare și nu își asumă un moment de restructurare în flancul stâng? A fost justificată „sacrificarea” lui Bancu în favoarea lui Chipciu?
De ce a fost schimbat după doar 65 de minute cineva obișnuit să joace 80-90 de minute la nivel european? Bîrligea nu mai avea resurse? De ce Drăguș – fără minute în ultimele luni – și nu Louis Munteanu, care a fost exclus din lot fără explicații clare?
Drăguș, ratangiul meciului tur, a avut acum ocazia să își completeze „opera”. Chiar dacă scena de pe tunel a fost indiscutabil sinceră, el este principalul responsabil pentru înfrângere. E greu să discuți despre clemență când cineva îți reduce șansele la o victorie substanțială. Speranța s-a transformat în deziluzie, iar Drăguș pare să se fi plafonat la 26 de ani, iar un reviriment în carieră devine iluzoriu. Mai țineți minte execuția freestyle din meciul amical cu Canada? Explicațiile inutile devin o povară. De ce, Denis?
Două acțiuni aproape simultane, doi coechipieri la PSV, dar cu finaluri diferite. Un șut slab al lui Man și o capodoperă a lui Bajraktarevic. Atât.
„Ne-am relaxat după pauză”, a recunoscut Bîrligea, fiind neserios încă de la gol, când a insistat să repete gestul de provocare de la Sibiu. De ce merită să fim la Mondiale dacă nu ne putem menține concentrarea timp de 90 de minute într-un meci esențial?
Defeți de Bosnia în dubla manșă și egaliați cu Cipru, ne aflăm pe un loc 3 într-o grupă pe care o lăudam în decembrie 2024. Tabloul sumbru al unei campanii ce aspira la triumf. Întrebarea rămâne: există marjă de progres sau martie 2026 va fi doar o escapadă efemeră? Cine își asumă un nou eșec semnificativ și modul în care au fost gestionate preliminariile? Și, în final, de ce merităm viza de State?
