„Șapca pe Cupă” este o recentă publicație de la Cluj, editată de Casa Cărții de Știință, scrisă de Marius Mureșan, asistent universitar doctor la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai. Cartea explorează o parte din istoria echipei de fotbal Universitatea Cluj într-un stil captivant.
Autorul examinează detaliat primele patru ediții ale Cupei României în care U Cluj a fost implicată. De la debutul competiției în sezonul 1933 – 1934 și până în 1965, când echipa a câștigat trofeul său unic, „alb-negrii” au disputat patru finale: trei pierdute și una câștigată.
Mureșan acordă o atenție deosebită detaliilor, oferind o imagine vie a epocii, nu doar statistici și rezultate seci.
Coperta cărții „Șapca pe Cupă”
Întâia ediție a Cupei României, din 1933-1934, a fost marcată de un scandal. U Cluj a ajuns în finală, unde s-a confruntat cu Ripensia, iar meciul a avut loc pe 8 iulie 1934, la Timișoara. Ripensia a câștigat cu 3-2, dar „studenții” au contestat rezultatul și au cerut rejucarea meciului pe teren neutru, la București. Astfel, finala reală a avut loc pe 30 septembrie 1934, pe stadionul „ONEF”, care a fost ulterior demolat din cauza construcției Casei Poporului.
La acea primă ediție, Ripensia a câștigat clar, cu 5-0, obținând trofeul. Premiul a fost acordat de Alexandru Vaida Voievod, fost prim-ministru al României. Prima finală ar fi trebuit să se dispute sub patronajul Regelui Carol al II-lea, dar acest lucru nu s-a întâmplat, iar jucătorii au avut ocazia să salute doar pe Alexandru Vaida Voievod.
A doua ediție în care „șepcile roșii” au ajuns în finală a fost cea din 1941-1942, în timpul războiului, dar echipa a suferit o înfrângere severă, scor 7-1, în fața lui Rapid. Perioada în care echipa clujeană a fost „exilată” în Sibiu, între 1940-1945, a fost o etapă semnificativă din istoria echipei, devenind simbolul rezistenței în fața dificultăților.
A treia ediție dorită de U a fost în 1949, finala având loc pe 18 decembrie, pe stadionul Venus, redenumit „ICAS”. Echipa a învins CSCA București cu 2-1, cucerind astfel primul trofeu din istoria unui club ce va deveni ulterior Steaua, o echipă renumită în fotbalul românesc.
În ediția 1964-1965, U Cluj a ajuns în finală printr-o metodă neobișnuită astăzi: media vârstei jucătorilor. U a fost puțin mai tânără decât Progresul București, ceea ce le-a permis să avanseze. Pe 11 iulie 1965, Universitatea a reușit să câștige singurul trofeu din vitrina clubului, învingând FC Argeș cu 2-1, un meci în care Zoltan Ivansuc a strălucit în fața tânărului Nicolae Dobrin.
„Șapca pe Cupă” este o lucrare ce analizează doar câteva dintre episoadele semnificative din viața Universității Cluj, fiind prezentate cu o narațiune dinamică și plină de detalii esențiale.
