–
Șerban Stoica are 16 ani, este multiplu campion național și campion balcanic la juniori, având în palmares și un loc 5 la ultimele Europene U17. A întâmpinat o pierdere „cu cântec” în sferturile de finală, chiar înainte de a putea obține o medalie. Este legitimat la CSM Suceava și, în urmă cu două luni, a fost selectat în centrele naționale de pregătire de la Călărași și Giurgiu, unde își urmează visul de a ajunge pe podiumul olimpic la JO 2032 în Brisbane, Australia.
-
„Pasiune pură” este un serial ce își propune să evidențieze cazurile excepționale din sportul juvenil, inclusiv din discipline mai puțin cunoscute.
25 mai 1965. Muhammad Ali vs Sonny Liston. Prima minută. Primul runda. Respectă munca. Iubește durerea. Devino legendă. Pe un întreg perete, imaginea celebrului Cassius Clay după „pumnul-fantomă” aplicat adversarului în meciul pentru supremația la categoria grea, terminat cu un KO rapid. Istoric!
În fața, un ring. În jur, saci de antrenament, aparate pentru upercut, „para” suspendată, mănuși de toate culorile, garduri, mesaje motivaționale, o imagine a lui Mayweather în gardă, gata să lovească.
Șerban Stoica și visul de a deveni campion: „E o binecuvântare pentru orice antrenor”
În mijlocul a tot acestora, un tânăr de 16 ani, cu vise, pasiune, entuziasm și munca unui adolescent care își închide ocazional ochii pentru a se imagina triumfând pe podium. Cu o medalie de aur la gât și o centură la brâu!
Așa se prezintă mica sală din Suceava, unde Șerban Stoica, împreună cu antrenorul său, Andu Vornicu, și-a desfășurat activitatea în arta pugilatului. A început să adune rezultate: campion național, campion balcanic, locul 5 la ultimele Europene U17 la categoria 52 kg, în urma unei pierderi controversate în sferturi. Așa se întâmplă în box!
De aproximativ două luni, Șerban a părăsit Cetatea de Scaun a lui Ștefan cel Mare pentru a se alătura lotului național în centrele de pregătire de la Călărași și Giurgiu. Iar drumul lui către marea performanță este deschis.
„Se aplică perfect zicala că munca bate talentul. Are o disponibilitate fantastică pentru efort, absoarbe rapid leziunile, e disciplinat și a înțeles clar sfaturile legate de odihnă și alimentație. N-a mai gustat dulce de aproximativ patru ani. Dacă va păstra seriozitatea și mentalitatea, va depăși bariera critică de la 17-18 ani, când tentațiile pot să îl abată de la drumul său”, afirmă antrenorul de la CSM Suceava, Andu Vornicu.
Acest copil este o binecuvântare pentru orice antrenor dedicat. Muncește din greu, este atent și își dorește cu toată forța să exceleze în box. Cea mai mare calitate a lui este croșeul de dreapta; avem mult de muncă la directele cu ambele brațe și la mobilitatea picioarelor.
Andu Vornicu, antrenor CSM Suceava
„M-au inspirat meciurile lui Mayweather. Cine nu se uita la Tyson?”
„Tatăl meu a făcut și el box, așa că pasiunea aceasta a venit natural. Mă uitam la meciuri pe YouTube și am venit într-o zi la sală cu vărul meu. Mi-a plăcut din prima, iar maestrul a observat imediat potențialul meu. Așa am început acest sport. Mama se temea la început când veneam acasă cu vânătăi sau zgârieturi, dar ne-am obișnuit rapid. Aceasta face parte din sacrificii”, povestește Șerban.
Șerban a început aventura în ring la 11 ani: „Îl admiram pe Mayweather. Stilul și inteligența sa în ring m-au fascinat. La fel și Tyson! Cine nu se uita la meciurile lui Tyson? Erau impresionante acele momente”.
Recunoaște că a avut îndoieli privind boxul, simțindu-se mai firav decât un adevărat luptător. „Însă am realizat că puterea nu vine din mușchi, ci din inimă! Acest sport necesită devotament total. Trebuie să fii perseverent, ambițios și disciplinat; aceste trei cuvinte mă definesc”, concluzionează tânărul.
„Visul meu? O medalie olimpică la Brisbane 2032”
Prima medalie de aur a câștigat-o la Naționalele de cadeți, la Piatra Neamț: „Nu pot descrie emoția pe care am simțit-o când arbitrul mi-a ridicat mâna în semn de victorie în finală. Am realizat atunci că mi-am atins primul vis din carieră”.
Obiectivul meu principal este, desigur, medalia olimpică: „Jocurile din 2032 sunt parte din planul meu. Dacă voi câștiga o medalie, primul lucru pe care îl voi face va fi să plec în vacanță exotică cu familia, deoarece îmi place foarte mult geografia și călătoriile.”
Este un drum lung până la acea performanță supremă: „O iau pas cu pas, nu mă grăbesc. Anul 2026 va fi plin, având Olimpiada de tineret, Cupa Mondială și Europeanul în același an. Acesta va fi anul meu!”.
Prima regulă a antrenamentului este să fie intense. Când am două sesiuni zilnice, prima se concentrează pe partea fizică, iar a doua pe tehnică, forță și explozie. Nu m-am ferit niciodată de muncă. N-am spus „Nu mai pot” sau „Nu mai vreau”. Când intru în ring, sunt în transă, gândindu-mă doar la adversar și la antrenor.
Șerban Stoica, boxer lot național juniori
Chinul din Anglia: „Nu m-am integrat deloc. Mă gândeam doar la România”
Drumul lui Șerban a trecut și printr-o perioadă mai dificilă, înainte de a începe boxul. Părinții săi au plecat la muncă în Anglia timp de doi ani, „au lucrat într-o fabrică”, iar această experiență l-a afectat.
„Am stat acolo de la 8 la 10 ani, dar nu m-am integrat deloc. Comunicarea era o problemă, deoarece nu cunoșteam limba. Oamenii încercau să vorbească cu mine, dar eu nu înțelegeam. Era ca o barieră. Noaptea, nu puteam dormi și mă gândeam doar la România. Din acest motiv, părinții au decis să se întoarcă acasă”, își amintește Șerban.
Păstrează însă amintirea experienței legate de învățarea limbii: „După acea perioadă, am început să învăț engleza serios, iar acum mă descurc destul de bine”.
Acum s-a întors în țară și este în clasa a opta: „Ar fi trebuit să fiu în clasa a zecea, dar am început un alt sistem în Anglia și am rămas cu doi ani în urmă. Cu toate acestea, îmi fac temele și am o medie bună”.
Am o deviație de sept, dar nu mi-a creat probleme cu respirația la antrenamente sau meciuri. Știu că este un detaliu medical care poate cauza dificultăți, așa că intenționez să mă operezi în curând. Am avut o programare, dar nu aveam timp pentru recuperare din cauza campionatelor naționale.
Șerban Stoica, boxer lot național juniori
„Poate obțin un autograf de la Drăgușin sau Stanciu”
În afara boxului, se consideră un fan al fotbalului și susține atât Barcelona, cât și FCSB. „Nu am fost niciodată la un meci, deoarece la Suceava suntem departe de Liga 1. Dar aș vrea să ajung la o partidă a naționalei, poate obțin un autograf de la Drăgușin sau Stanciu”, mărturisește Șerban.
De asemenea, abordează un subiect sensibil în lumea boxului: controversele legate de arbitraj. Cum gestionează momentele dificile?
„Mi s-au întâmplat situații nedrepte, inclusiv la ultimele Europene, când am pierdut injust în fața unui ucrainean. Am trecut prin aceleași momente și în competiții interne. Cu toate acestea, aceste clipe mă fac să revin mai puternic. Parcă se aprinde un foc în mine care mă motivează să nu las nicio șansă adversarului data viitoare”, declara Șerban.
„Îmi place croșeul de dreapta, dar am de lucrat la loviturile în gol”
Reușește să găsească timp pentru relaxare între antrenamente, cantonamente și școală? „Mai ies la o plimbare sau la biliard cu fratele meu mai mare, care are 21 de ani”, spune tânărul boxer. În weekend-uri, dacă reușește să scape din centrul de la Călărași, o ajută pe mama sa la tarabă în bazar.
Primii suporterii, desigur, vin din familie: „Tatăl meu se emoționează mereu la meciurile mele și mă sună ca să mă sfătuiască. Deși nu are aceleași cunoștințe ca antrenorul, îmi explică unde am greșit și ce am făcut bine. Cuvintele celor apropiați și ale antrenorului sunt cele care îmi conturează parcursul, iar restul încerc să le ignor și nu mă afectează”.
Și își face o autoevaluare: „Îmi place croșeul de dreapta și mișcarea înapoi cu revenire rapidă. Dar greșesc adesea prin lovituri în gol. Trebuie să învăț să controlez mai bine distanța și să rezolv această problemă. Aceasta depinde, totuși, de profilul adversarului”.
