„INADMISIBIL! Fără compromisuri între Stat și suporteri!”

• În ultima perioadă, s-a discutat intens despre necesitatea modernizării Legii nr. 4/2008, care reglementează prezența spectatorilor la evenimentele sportive. O parte dintre schimbări ar putea include permeterea consumului de alcool în incinta arenelor și stabilirea unor direcții clare pentru stewarzi: „Aceștia sunt primii responsabili pentru siguranța pe stadioane.”
• Ionuț Stroe consideră că anumite prevederi ale legii sunt „anacronice”.
• Se discută, de asemenea, despre reducerea „zonei tampon” la 5% din capacitatea stadioanelor, pentru a separa suporterii echipelor adverse.
• Stroe afirmă că spectatorii care încalcă regulile trebuie să fie trași la răspundere individual: „În prezent, nu există «nu putem identifica», ci «nu identificăm». Aceasta trebuie să se schimbe. Fără compromisuri!”.
• „E inacceptabil să avem torțe pe terenul de joc.” El oferă exemplul Norvegiei, unde folosirea materialelor pirotehnice este reglementată și autorizată de poliție și pompieri, fiind utilizată doar de echipe specializate, înainte sau după meci.
• Următoarea parte a interviului include detalii în care Ionuț Stroe subliniază investițiile statului român în sport: „Voi împărtăși ceva care o să te surprindă.”

VIDEO. Interviu cu Ionuț Stroe, fost ministru al Tineretului și Sportului: „Trebuie să menținem echilibrul între spectacol și siguranța cetățenilor”

– Domnule Stroe, auzim că se schimbă Legea 4. De ce?
– În primul rând, este o lege veche, din 2008. Propunerea de modificare a venit din mediul suporterilor. De asemenea, consider că noua componență a comisiei de sport este un avantaj. În premieră, am căzut de acord, indiferent de apartenența politică, să formăm un grup de lucru. Apoi…

– Vă rog.
– Intenția mea este să elimin orice posibilitate de a anula această lege, deoarece am auzit și acest argument: „Sportul ar fi funcționat mai bine înainte de această lege.” Fals! Trebuie să recunoaștem că sportul este, în esență, un spectacol – atât al sportivilor, cât și al spectatorilor. Este crucial să nu transformăm terenul de fotbal în arena rivalităților. Legea poate fi îmbunătățită. Există multe aspecte ușor anacronice care trebuie adaptate.

– Cum?
– De exemplu, limitele de 10% din capacitatea stadioanelor impuse la „zona tampon” restricționează vânzarea de bilete. Alte țări ne demonstrează că poți păstra siguranța cu o astfel de zonă redusă.

– Există și țări în care suporterii echipei oaspete nu sunt acceptați pe stadion, cum se întâmplă la derby-urile din Grecia.
– Nici vorbă! Nimeni nu dorește să limiteze libertățile fanilor. Nu putem elabora o lege care să permită abuzuri. Putem lua exemple din țări care nu au probleme pe stadioane: culoarele de stewarzi, trei rânduri de scaune sau un spațiu special pentru oaspeți.

Ionuț Stroe, în platoul GSP Live

– Există o discuție referitoare la posibilitatea de a permite consumul de băuturi alcoolice pe stadioane?
– Băuturile cu un conținut scăzut de alcool, de 5%, sunt prezent în multe locații, cum am observat și la Campionatul European. La nivel mondial, există zone dedicate pentru vânzarea de băuturi slab alcoolizate. Totuși, legislația europeană interzice în general accesul cu alcool în tribune, în zonele în care terenul de joc este vizibil.

Alte țări limitează consumul de alcool cu 30 de minute înainte de finalul meciurilor. Aceasta reduce riscurile incidentelor atunci când suporterii părăsesc stadiile. Printr-o interdicție privind consumul de alcool în interiorul stadioanelor, acest lucru nu face altceva decât să mute consumul în zonele din apropiere. Ar trebui să stabilim reguli clare. În Anglia, nu ai voie să intri în tribune cu băuturi, dar înainte sau la pauză, acestea pot fi vândute în locurile special amenajate din spatele tribunei.

– Așadar…
– Putem introduce reglementări pentru limitarea cantității de alcool vândut. Mă refer la volumul total. Important este să lucrăm împreună cu Ministerul Administrației și Internelor, pentru că discutăm despre o lege care reglează siguranța în zonele publice ale stadioanelor.

– Galeriile cer libertatea de a folosi materiale pirotehnice.
– În conformitate cu regulamentele FIFA și UEFA, materialele pirotehnice sunt interzise. Cu toate acestea, există excepții. Cred că este nepotrivit să promovăm show-uri pirotehnice pe stadioane. Totuși, dacă se ajunge la utilizarea acestora, putem lua exemplul Norvegiei. Acolo, utilizarea materialelor pirotehnice poate fi autorizată de poliție și pompieri, fiind manevrate de firme specializate.

În Franța există un proiect pilot pentru a permite utilizarea materialelor pirotehnice pe stadioane, dar au avut loc incidente grave. A fost stabilit un nivel de risc pentru fiecare obiect utilizat, dar acestea trebuie autorizate de autorități și manipulate de specialiști care pot preveni riscurile. Este inacceptabil ca torțele să fie folosite pe terenul de joc!

– Chiar dacă nu sunt legale, torțele sunt frecvente la meciurile de fotbal, uneori chiar pe gazon.
– Există un „efect de turmă” care conduce la astfel de comportamente, ce nu respectă spiritul sportiv. Nu trebuie să ne promovăm echipa prin gesturi violente. Susțineți-vă echipa într-un mod constructiv, fără a afecta drepturile celorlalți. Nu trebuie permisă incitarea la ură, rasism sau discriminare.

– Am întâlnit ideea de a permite torțele, dar fără a le arunca pe teren.
– Acest lucru este greu de controlat. Legislația trebuie să stabilească cadre generale pentru prevenire. Consider că orice material pirotehnic trebuie manevrat de profesioniști care știu cum să îl gestioneze. Fotbalul nu este doar al suporterilor înfocați; este al tuturor care vin la stadion sau care susțin o echipă. Pe stadion sunt și copii, persoane în vârstă, din diverse medii sociale. Exemplul echipei naționale este relevant.

– Vorbiți despre meciul cu Kosovo.
– Sportul a fost întotdeauna un simbol puternic pentru identitatea națională a românilor. Din păcate, am observat comportamente care subminează acest lucru la meciurile echipei naționale.

„În momentul de față, nu există «nu putem identifica», există «nu identificăm»”

– Există o problemă cu sancționarea celor care încalcă legea pe stadioane. Am un exemplu legat de un meci al lui Dinamo, unde un suporter a aruncat un scaun spre un arbitru de tușă, dar n-a fost identificat nici până acum.
– Nu se dorește identificarea. Organizatorii SuperLigii impun stadioanelor să instaleze panouri prin care să se poată identifica orice suporter, mai ales pe stadionul „Arcul de Triumf”, care este dotat cu echipamente performante. Totul este filmat, iar specialiștii din instituțiile statului pot analiza imaginile. Acum nu există „nu putem identifica”, ci „nu identificăm”. Este necesar să întrebăm organizatorii meciului. Există echipamente avansate, ce permit identificarea facială. Suntem în era digitală, totul este accesibil.

– Răspunsul Jandarmeriei a fost: „N-am reușit să aflăm cine a aruncat cu scaunul”.
– Asta nu se acceptă! Este un compromis care afectează sentimentele suporterilor. Cu cât se fac mai multe compromisuri, cu atât crește violența pe stadioane. În Anglia, există sancțiuni severe. Există suporteri care sunt interziși pe zece ani din cauza unor comportamente violente. Trebuie să înțelegem că stadioanele trebuie să fie locuri sigure pentru spectacolul sportiv.

Fostul ministru al Sportului: „Înjurăturile alungă oamenii de pe stadioane”

– E acceptabil ca suporterii să folosească un limbaj vulgari pe stadioane? „Dacă nu-ți convine, poți merge la teatru!” este o reacție validă?
– Aceasta este o manifestare care nu respectă legea și normele de bună educație și, în plus, alungă spectatorii. Mulți oameni, inclusiv familii cu copii, devin indignați de astfel de comportamente. Foarte mulți mi-au spus: „Nu mai vreau să merg pe stadion, nu pot suporta atmosfera.” Aceste manifestări trebuie sancționate.

– Răspunderea în aceste cazuri este colectivă.
– Aici aveți dreptate. Grupurile au o cultură colectivă și un efect de turmă. Pentru o scandare ofensatoare, nu putem vorbi de răspundere individuală. Cred că educația suporterilor poate ajuta la limitarea acestor situații. Aceasta este o abordare pe termen lung. Nu putem amenda fiecare individ. Există sancțiuni precum suspendarea stadioanelor. Cluburile trebuie să joace un rol activ, dialogând cu suporterii pentru a diminua astfel de scandaluri.

În străinătate, stewarzii au un rol bine definit. În România, ei sunt doar observatori și intervin doar în anumite situații. Acolo, stewarzii comunică activ cu suporterii. Pe stadioanele britanice există interacțiune constantă, chiar și momente de umor. Acesti agenți sunt bine instruiți în psihologia grupului. De multe ori, se pot rezolva problemele pe loc. Avem resurse necesare.

– Au fost meciuri în care o mare parte din public a înjurat fiica lui Mihai Stoica, fiind auzită chiar și la televizor. Cum reacționăm?
– Intervenția trebuie să fie rapidă, fermă și fără compromisuri. Organizatorii competițiilor ar putea lua măsura suspendării accesului fanilor.

– Când estimați că va fi gata noua lege?
– Este un proces complicat. Nu vrem să precipităm implementarea legii. Am stabilit ca termenul rezonabil să fie vara acestui an. Astfel, vom începe anul competițional cu reglementări eficiente și echilibrate.

Unii spun că România devine un stat polițienesc și că sancțiunile sunt exagerate. Acest lucru nu este corect! Un exemplu este Turcia, unde există un control strict asupra suporterilor. Pentru a cumpăra bilete, trebuie să te înregistrezi online cu un act de identitate și să ai un istoric de participare la meciuri. Doar după aceea poți participa.

Ionuț Stroe, fost ministru al Sportului: „Legea actuală nu reglementează activitatea de steward”

– Cine este responsabil pentru siguranța pe stadioane?
– Firmele de stewarzi sunt responsabile. Jandarmeria intervine doar pentru a restabili ordinea, dacă este necesar. Trebuie să știți că nu există o lege care să definească responsabilitățile stewarzilor. Este o problemă urgentă, dar putem acționa acum. Există o mare distincție între agentul de pază și activitatea de steward.

În alte țări, un steward este instruit să nu poarte echipament provocator. De asemenea, este pregătit să gestioneze psihologia grupurilor. Din păcate, aici trimitem doar agenți de pază. Stewarzii sunt primii responsabili pentru siguranța pe stadioane.

– O altă problemă: legea anti-fumat nu este respectată pe stadioane, unde vedem frecvent spectatori sau oficiali fumând.
– Sunt de acord. Eu nu fumez și deseori am fost nevoit să suport fumul celor din jur în timpul meciurilor. Chiar la meciul FCSB – Manchester United, am observat o mămică care a atras atenția unui fumător, însă a primit răspunsul: „Dacă nu îți convine, nu mai veni pe stadioane!”.

– Cum abordați această situație?
– Este un spectacol sportiv, nu doar al suporterilor sau al celor care vin să mănânce la stadion. Drepturile tuturor trebuie respectate. Poliția ar trebui să se ocupe de aceste situații, deoarece firmele de stewarzi nu au competența necesară pentru a interveni în caz de fumat. În Spania, fumatul a fost interzis pe stadioane încă din anii '80, din cauza fumului dens generat.

– Înțeleg că noua lege va include și facilități pentru persoanele cu dizabilități.
– Este esențial. Stadioanele moderne au aceste facilități, dar multele vechi nu. Este necesar să asigurăm condiții corespunzătoare. Organizatorul competiției a impus acest lucru în procesul de licențiere.

– În concluzie…
– Vreau să subliniez două aspecte. Primul este că nu trebuie să favorizăm nicio parte, ci să menținem un echilibru între spectacol și siguranța tuturor cetățenilor. Al doilea aspect: trebuie să implicăm Ministerul Afacerilor Interne în discuții. Din acolo, putem obține cele mai importante păreri. În final, ei aplică legea. Subiectul poate fi inițiat în cadrul unui dialog, deoarece există opinii rigide în cadrul Jandarmeriei. Multe persoane consideră că zona tampon de 10% trebuie menținută, fără să facă nimic, dar este mult prea mult.

Interzicerea alcoolului nu va rezolva problemele consumului pe stadioane. Avem exemple de țări care gestionează bine acest aspect. Cei care sunt în stare avansată de ebrietate sunt ușor de identificat la intrarea pe stadion. Putem oferi stewarzilor competențe pentru utilizarea etilotestului, eventual să avem un prag maxim de alcoolemie, similar celui de la volan.

– Vor fi sancțiuni mai severe?
– Nu acesta este obiectivul noii legi. Trebuie să existe o responsabilitate individuală, nu doar colectivă. Cred că putem oferi suporterilor mai multă libertate în manifestările sportive. Într-adevăr, suporterii respectă anumite constrângeri în România, dar trebuie să existe reguli clare. Fără compromisuri.

– Deci, sancțiuni mai severe nu sunt în vizor, dar să ne asigurăm că cele existente sunt aplicate.
– Aplicate cu strictețe! Cred că și suporterii sunt de acord cu această abordare.

„Să aducem copiii în sport”

– Care a fost realizarea principală din mandatul dumneavoastră ca ministru?
– Un aspect definitoriu pentru mandatul meu a fost încurajarea sportului în rândul copiilor și juniorilor. În ciuda pandemiei, am reușit să creștem numărul de legitimații cu aproximativ 40.000 în două luni. În noiembrie și decembrie, am lansat un program de vouchere pentru prima legitimare, care a beneficiat atât copiii, cât și cluburile.

– Dar programul a fost suspendat.
– Așa este, îmi pare rău că s-a întâmplat asta. Nu am înțeles niciodată rațiunea. Sper ca acest program să revină, având în vedere că impactul financiar este foarte mic, dar este semnificativ pentru copii.

Pentru a obține sportivi de performanță, trebuie să extindem baza de selecție și să aducem copiii către sport, așa cum se întâmplă în multe alte țări, unde sportul este disciplină obligatorie până la finalizarea studiilor universitare. Uitați-vă la NBA. Competițiile universitare au o popularitate similară cu cele profesioniste.

– Ce v-ați dorit să realizați, dar nu ați reușit?
– Am simțit o mare frustrare din cauza blocajului generat de criza sanitară. Mi-am revizuit complet planurile inițiale de mandat. Totuși, chiar și în aceste condiții, România a fost printre primele țări din Europa care a repornit activitatea sportivă. Am avut anumite condiții, menținând un dialog constant cu reprezentații Comisiei Europene. Aceștia m-au întrebat: „De unde aceste reguli?”. Răspunsul meu a fost simplu: „Sunt practici europene.”

„O să vă surprind. Sportul românesc beneficiază de mulți bani publici”

– Există prea multe sau prea puține fonduri publice în sportul românesc?
– Voi aduce o surpriză. Sportul românesc beneficiază de mulți bani publici. Statul alocă finanțare, iar la nivel central se oferă fonduri pentru federații și infrastructura sportivă, care de multe ori este gestionată ineficient. La nivel local, se investește semnificativ și primarii sunt interesați de performanțe. Există orașe mici cu echipe care ajung departe în competițiile europene. Din păcate…

– Detaliați.
– În România nu există o lege care să reglementeze utilizarea fondurilor în sport. Am propus, cât eram ministru, un cadru fiscal dedicat acestui sector, exact așa cum sugerează Gică Hagi. Statul nu ar trebui să suporte toate costurile, având și companii private care ar trebui să fie stimulate. În străinătate, de obicei, fondurile provin din surse private, nu publice.

– Cum pot fi stimulate companiile private?
– Am propus un sistem inspirat din practici externe, prin care banii excizați pe produsele dăunătoare sănătății – alimente cu zahăr, sare, alcool și tutun – să fie direcționați către sport. Da, se afectează bugetul, dar investițiile în sport conduc la cheltuieli mai mici în domeniul sănătății. În Liga 1, jumătate dintre echipe sunt sprijinite „sub acoperire” din fonduri publice. Nu contest importanța acestor investiții, deoarece sportul românesc depinde de ele. Baschetul și handbalul se bazează în mare parte pe bugetul public. Eu cred că banii publici ar trebui să fie direcționați doar către competițiile pentru copii și juniori.

Fotbalul este singurul sport „rentabil” în România și generează venituri considerabile. Există echipe tradiționale care atrag investitori, în timp ce altele funcționează cu medii de 2.000 de spectatori pe meci, trăind din ajutoarele administrației publice.

– Remarcabil este că echipele care performează în Liga 1 sunt în principal cluburi private.
– Așa este. Cluburile care investesc și știu cum să administreze un business au succes. Cele care primesc finanțare publică sunt gestionate adesea similar cu structurile de stat!

„E inacceptabil să nu existe stadion la Timișoara, Iași sau Constanța. Și la Târgoviște să se construiască două!”

– Există prea multe stadioane de fotbal în România?
– Nu, problema este un dezechilibru în construirea lor în anumite regiuni. De exemplu, este inacceptabil să nu existe stadion în Timișoara, Iași sau Constanța, în timp ce la Târgoviște să fie construite două. Acele mari orașe ar trebui cu prioritate să beneficieze de infrastructura necesară, care ar aduce atât suport popular, cât și surse de venit.

– Chindia este o echipă mediocră în Liga a 2-a, iar Târgoviște se va bucura de două stadioane…
– Organizatorii competițiilor ar trebui să aibă un cuvânt de spus. Aș propune LPF și FRF să decidă unde ar trebui amplasate noile stadioane. Nu este normal ca deciziile să fie luate doar în funcție de considerente politice. Priviți impactul pozitiv al noului stadion din Craiova: găzduiește conferințe internaționale, evenimente muzicale și generează o dinamică socială considerabilă.

– De asemenea, stadionul este utilizat de ambele echipe locale.
– Desigur, este o resursă publică care nu poate fi restricționată. Observați cazul San Siro din Italia, unde participă AC Milan și Inter, fără probleme între rivalități.

VIDEO INTEGRAL. Emisiunea GSP Live cu Ionuț Stroe: