Adrian Șut (25 de ani) este într-un sezon excepțional al carierei sale. Este un jucător fundamental la FCSB, având rolul de căpitan și fiind convocat constant la echipa națională. În competițiile europene, el a avut prestații remarcabile, iar în acest moment se află la al cincilea sezon în echipa roș-albastră, unde a devenit indispensabil.
Provenind din Cociuba Mare (județul Bihor), Adrian Șut a debutat în prima divizie acum aproape 9 ani. A fost folosit de George Ciorceri într-un meci Viitorul – ASA Tg. Mureș, pe 02.06.2016. După un an, a ajuns la Pandurii în Liga 2, iar ulterior, după un singur sezon, s-a întors în prima ligă, la Academica Clinceni.
La finalul sezonului 2018-2019, FCSB l-a transferat pe Șut, pe care l-au urmărit cu atenție. Gigi Becali a realizat transferul în schimbul unei datorii și, deși a fost lăsat un an la ilfoveni, începând cu 2020 a intrat în lotul FCSB. A evoluat constant și treptat s-a impus ca titular pe postul de mijlocaș.
„Ascult mereu înaintea meciurilor melodia „Ima Boss” de la Rick Ross și Meek Mill. Mă ajută să mă concentrez bine. Nu știu dacă este o superstiție, dar este un obicei.”
– Adrian Șut
Performanțele din sezonul 2024-2025
Până acum, Adrian Șut a acumulat 43 de meciuri oficiale. A petrecut 3.701 minute pe teren, marcând 3 goluri și oferind 3 pase decisive. De cele mai multe ori, a jucat ca mijlocaș central într-un sistem 4-2-3-1, dar a fost folosit și ca inter în sistemul 4-3-3 sau ca fundaș central, când a fost cazul.
Zona de acțiune a lui Adrian Șut
Conform raportului Wyscout, cifrele lui Șut evidențiază importanța lui în jocul echipei. Inspirat de jucători ca Busquets și Rodri, Șut are o acuratețe a paselor de 82,4%. Deși joacă ca mijlocaș defensiv, contribuie semnificativ la acțiunile ofensive.
În medie, oferă 8 pase în ultima treime pe meci, iar 65% dintre ele ajung la destinație. De asemenea, el are un joc orientat spre poarta adversă, oferind 18 pase înainte pe meci, de trei ori mai multe decât cele înapoi. Este, de asemenea, un jucător extrem de activ, primind în medie 32 de pase de la colegi și oferind 37.
Șut se descurcă bine și în fața provocărilor defensive. El reușește în medie 9,63 recuperări pe meci și 4 intercepții, câștigând 65,4% dintre duelurile defensive la care participă.
Provocările din 2024
La sfârșitul lui 2024, Adrian Șut a trecut printr-un moment dificil, datorită dispariției tatălui său. După meciul cu Dinamo, el a zburat de urgență la Oradea. Nu a participat la meciul cu Rangers din Europa League, dar a răspuns unei apeluri urgente, chiar în ziua înmormântării.
„Mi-a spus MM Stoica că Șut va veni vineri. Joi îl înmormântează pe tatăl său și a zis că vrea să vină vineri, din cauza unei tradiții. Nu accept așa ceva! Ce tradiție? Joi să vină și vineri să fie la antrenament!” a declarat Gigi Becali. Șut s-a conforma și a revenit la echipă.
Adrian Șut
Povestea lui Adrian Șut
La începutul anului 2024, în timpul cantonamentului din Turcia, Şut a vorbit despre începuturile carierei sale și despre provocările întâmpinate.
„Am început la mine în sat, în comuna Cociuba Mare, la echipa locală. Era un meci în care adversarii conduceau, iar ei m-au lăsat pe mine să dau gol. La 11 ani, am plecat de acasă, ceea ce m-a făcut să mă maturizez rapid.
Am ajuns la academia celor de la Liberty Salonta. Cred că eram cel mai mic din internat. Nu îmi plăcea, așa că la un moment dat am decis să mă întorc acasă. În clasa a V-a, părinții m-au lăsat acolo. Am luat un microbuz și m-am întors acasă, iar părinții mei s-au trezit cu mine.
Am spus că nu mai vreau să fac fotbal. Plângeam atât ziua, cât și seara. Era prima dată când eram departe de familie. Nimeni nu se interesa dacă mă simt bine. Împărțeam o cameră cu alți zece copii. A fost greu să mă adaptez. Totuși, am stat acolo vreo trei ani și a trebuit să mă obișnuiesc.
În weekenduri, mă întorceam acasă. Cel mai greu era când trebuia să plec din nou. În prima zi acasă, eram fericit, nu mai voiam să plec de la părinți. Dar am promis că voi continua. Părinții mă duceau cu mașina la Salonta. La început, despărțirea de tata și mama mă făcea să sufăr. Apoi, m-am obișnuit,” a povestit Adrian Șut.
