Brazilia este, fără îndoială, una dintre cele mai reprezentative selecționate naționale din istoria fotbalului. De-a lungul timpului, această echipă a avut în componența sa jucători de excepție, iar în prezent, valorile pe care le are sunt incontestabile. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că în fotbalul contemporan nu existe garanții că o echipă cu jucători talentați va și câștiga. Brazilia este un exemplu concret în acest sens.
S-a disputat marți noapte, la Buenos Aires, meciul clasic dintre Argentina și Brazilia, care s-a încheiat cu un rezultat de 4-1 în favoarea argentinienilor, asigurând astfel calificarea la turneul final din America.
Nu existau emoții prea mari în legătură cu această calificare, totuși o victorie de o asemenea amploare obținută în fața propriilor suporteri, împotriva unui adversar de prestigiu, aduce un plus de imagine și, cel mai important, îmbunătățește atmosfera din vestiar. Aceasta starea de spirit este esențială pentru echipă.
În ceea ce privește Brazilia, nu se confruntă cu emoții legate de calificare. Având în vedere extinderea numărului de echipe participante la Cupa Mondială din 2026, America de Sud va trimite 6 echipe (din 10) direct la turneu, în timp ce a 7-a va merge la baraj.
Brazilia ar fi avut motive de îngrijorare dacă locurile alocate erau doar 4, așa cum era până acum. Actualmente, „selecao” ocupă locul 4 în clasament, la egalitate cu Paraguay și cu un singur punct deasupra Columbiei (în timp ce Venezuela, pe locul 7, este distanțată cu 6 puncte), dar în condițiile actuale, calificarea nu ar trebui să fie o problemă. Totuși, Brazilia își dorește să câștige titlul mondial în 2026, un obiectiv care pare departe.
În atacul echipei, la Buenos Aires, s-au aflat Raphinha, Vinicius și Rodrygo. Raphinha ar putea câștiga Balonul de Aur în acest an, dacă lucrurile decurg bine pentru Barcelona, Vinicius a avut ocazii anul trecut, iar Rodrygo este apreciat, deși șansele lui de a câștiga Balonul de Aur sunt mici.
Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu s-a evidențiat semnificativ în timpul meciului, deși Raphinha a fost aproape de gol. Argentina a jucat fără Messi, dar echipa a demonstrat că este unită, ceea ce Brazilia nu reușește să facă.
În prezent, Brazilia se confruntă cu haos la nivel instituțional, cu alegeri iminentă la federație și cu schimbări frecvente de antrenori, fiecare venind cu propriile idei, dar fără a reuși să impună un stil stabil.
Numirile antrenorilor au fost, de asemenea, surprinzătoare, iar actualul selecționer, Dorival Junior (care nu mai este chiar atât de tânăr, având 62 de ani), a antrenat de-a lungul carierei sale peste 20 de echipe, dar a reușit să rămână mai mult de un sezon doar de două ori. Aceasta nu este o situație ideală pentru o echipă națională, unde stabilitatea ar trebui să fie o prioritate.
Schimbările din conducerea tehnică în ultimii ani
Dorival Junior este al 11-lea selecționer al Braziliei din 2002, anul ultimului titlu mondial câștigat cu Zagallo pe bancă. Dintre aceștia, doar Tite a avut o prezență mai îndelungată, fiind cel care a câștigat Copa America în 2019. Tite a încercat să dezvolte un stil de joc care să îmbine samba cu disciplina.
A reușit parțial, având ghinion în competițiile din 2018 și 2022, plecând într-un mod nu tocmai plăcut și lăsând locul pentru haosul menționat anterior. Acest haos a fost anticipat înaintea meciului cu declarații provocatoare ale jucătorilor care s-au transformat într-o sursă de motivație pentru argentinieni. Scaloni a înțeles perfect momentul și pentru a contracara atacurile braziliene, a aliniat un prim „11” format din mijlocași extrem de combativi (Enzo Fernandez, De Paul, Paredes, MacAlister, Almada), care au controlat jocul. Brazilienii consideră acest 4-1 drept un eșec asemănător cu acel 1-7 în fața Germaniei din 2014.
Se pare că fotbalul de astăzi se bazează mai mult pe colectiv decât pe individualități. Cazul perfect fiind individualitățile care, sub conducerea unui antrenor, pot interpreta aceeași melodie, supunându-se interesului echipei. Brazilia investește foarte mult în fotbal la nivel de cluburi, dar aceasta vine cu presiune asupra selecționerului de a include nume renumite în lot.
De obicei, fiecare fotbalist brazilian care reușește să iasă în evidență este înconjurat de o echipă de impresari, rude și prieteni, care exercită presiuni și creează un mediu agitat. Astfel, ideea de a avea un selecționer străin, care să fie mai departe de această agitație a intereselor, ar trebui să fie reconsiderată. Brazilienii au un orgoliu puternic, dar de multe ori acesta nu este constructiv.
Rămâne întrebarea, cine ar putea fi acest selecționer străin? Această întrebare merită o discuție separată.
