Luca Toni, fostul atacant italian, a împărtășit detalii neștiute despre relația sa cu Adrian Mutu, atât în teren cât și în afara lui. „Îmi plăcea să-l tachinez: «Dă și tu astăzi niște centrări din când în când! N-o mai apuca spre poartă doar cu capul în jos”.
Fostul internațional, cu 47 de selecții și 16 goluri în naționala Italiei, a discutat în cadrul unei publicații despre „Înțelegerea perfectă. Noi suntem golul!”, un subiect legat de cele mai reprezentative cupluri ofensive din fotbalul italian: „Este benefic ca atacanții să fie prieteni în afara terenului pentru a produce pase decisive și goluri pe teren?”.
Pornește de la tandemul cel mai prolific din campionatul actual, Mateo Retegui și Ademola Lookman (Atalanta, 35 de goluri) și continuă cu perechea Marcus Thuram și Lautaro Martinez (Inter, 25), ajungând și la duetul Luca Toni – Adrian Mutu (46 de ani), fiecare cu câte 16 goluri în Serie A în sezonul 2007-2008.
„Mutu a venit de la Chelsea cu o mare dorință de revanșă”
„Nu este necesar să existe o relație strânsă și în viața personală”, afirmă Luca Toni. „Cu Adrian, acea înțelegere a venit natural. Eu eram deja cel mai bun marcator, iar el venise de la Chelsea cu dorința de a se revanşa după sezoane mai dificile. Secretul nostru? Eu înțelegeam ce-i place lui și el știa ce-mi place mie”.
Adrian Mutu și Luca Toni au avut o colaborare remarcabilă la Fiorentina.
Reporterul a dorit să afle mai multe detalii despre relația lor: „OK, dar cum era relația voastră?”. Toni a răspuns: „Vorbeam foarte mult. Ne înțelegeam bine, nu era invidie între noi. De obicei, nu ieșeam împreună prea des, fiecare având familia și cercul lui de prieteni”.
Dialogul a continuat: „Și pe teren a existat un cod secret între voi pentru a păcăli apărătorii?”. „Nu, era suficientă o simplă privire. De cele mai multe ori, înainte de meci, îl tachinez zicând: «Astăzi, din când în când, dă și tu niște centrări, n-o apuca spre poartă doar cu capul în jos!».
Iar el știa că eu, având înălțimea mea, eram bun la marcarea mingii cu capul. Și conștea cum să profite de acest aspect, fiindcă atunci când săream la o minge lungă, aveam de obicei doi-trei apărători pe mine și eram nevoit să pasez. Adrian știa să-mi traverseze în careu, iar eu reușeam să ating mingea cu capul, iar el se strecura și înscria!”.
