„Consider că acesta este factorul principal”

De cinci ani, Nicoară face parte din staff-ul echipei naționale de tineret și a avut colaborări anterioare cu UTA și cu naționala de fotbal feminin. El afirmă că mulți fotbaliști români întâmpină dificultăți în a se adapta în străinătate din cauza unor deficiențe notabile în pregătirea fizică din perioada junioratului, cauzate de lipsa specialiștilor în academii.

VIDEO. Vlad Nicoară, preparatorul fizic de la România U21: „Nu cred în antrenamentele fără minge”

– Vlad, de ce crezi că jucătorii din România care pleacă în străinătate întâmpină dificultăți în adaptarea la pregătirea fizică?
– Consider că principala problemă este lipsa unei pregătiri fizice corespunzătoare în perioada junioratului. Datorită absenței specialiștilor în academii, jucătorii nu primesc o pregătire adaptată nevoilor lor. Ajung la seniori punând accent pe abilitățile tehnice, dar le lipsesc cunoștințele necesare pentru pregătirea fizică. Acesta reprezintă principalul motiv. Apoi mai este…

– Te rog.
– Aspectul mental. Există o problemă de mentalitate. Nu este vorba doar despre pregătirea fizică a jucătorilor odată ce aceștia fac trecerea la fotbalul de nivel superior. Mă refer nu doar la seniori, ci și la tinerii care pleacă la 16-17 ani în strainatate și se confruntă cu dificultăți. Nu cred că este doar o problemă fizică, ci și o chestiune mentală. Se leagă de adaptarea la un mediu complet diferit, mult mai sănătos decât cel din care provin.

– Gardoș povestea că intensitatea antrenamentelor de la Southampton era mai mică decât cea de la FCSB.
– Este o părere subiectivă, variază de la o echipă la alta. Am discutat cu jucători pe care i-am avut la națională și care au fost la academii din Anglia. La echipele de juniori și la echipa a doua din Anglia, se investește mult în sala de forță, de 3-4 ori pe săptămână, cu greutăți mari. Aceasta este metodologia lor. Odată ce ajung la echipa mare, accentul pe sala de forță scade, deoarece în echipele de seniori sunt jucători care au trecut prin junioratul în Anglia și alții care provin din contexte diferite, unde se lucrează mai puțin cu greutăți. Fiind profesioniști de succes, fiecare știe ce trebuie să facă pentru a obține performanță. Fiecare are un program de pregătire individualizată pe care o urmează înainte sau după antrenament.

– Multe jucători români se plâng de antrenamentele cu mingea după ce ajung în străinătate. La noi, încă mai există ședințe de pregătire fără minge.
– Nu susțin antrenamentele fără minge, dar nici nu îi critic pe cei care le folosesc. Nu există o soluție universală. Consider că pregătirea fizică este esențială. De asemenea, în prezent, gestionarea efortului este mult mai accesibilă, având la dispoziție sisteme de monitorizare care oferă date în timp real despre intensitatea antrenamentelor. Dacă reușești să înțelegi și să stăpânești aceste informații, poți interveni eficient în timpul antrenamentului pentru a ajusta intensitatea, doar urmărind datele disponibile.

Alte 5 idei de la Vlad Nicoară:

1) În primăvara anului trecut, am discutat cu Sparta Praga. Am avut o întâlnire cu șeful departamentului de pregătire fizică de acolo, care coordona și staff-ul de preparatori fizici de la echipa principală. Clubul dispunea de un preparator fizic pentru echipa a doua, unul pentru echipa feminină și alții în cadrul academiei, ajungând la un total de 8 până la 10 preparatori. La UTA, eram doar eu și un coleg.

2) Diferențele între fotbalul feminin și cel masculin sunt notabile, dar ambele sunt aceeași disciplină. Fetele sunt foarte receptive la antrenamente și se implică total. Totuși, în dueluri, nu au aceleași abilități ca băieții în gestionarea contactelor. Acest aspect se reflectă în pregătire. Deși datele nu arată mari discrepanțe, sprintul pentru fete este considerat peste 23 km/h, în timp ce pentru bărbați este peste 25 km/h. Când analizezi cifrele după un meci, diferențele nu sunt semnificative, fetele depun un efort considerabil.

3) Nutriția joacă un rol crucial. Aceasta influențează semnificativ numărul accidentărilor, mai ales pentru că multe cluburi din Liga 1 nu colaborează cu nutriționiști sportivi. De multe ori, ca staff nu avem control asupra nutriției, deoarece nu știm ce consumă jucătorii în timpul liber.

4) Alcoolul nu este necesar pentru fotbaliști; este preferabil consumul de carbohidrați după un efort intens. Alcoolul provoacă deshidratare. Dacă dorești să bei o bere sau un pahar de vin, este recomandat să o faci la 24 de ore după meci. Consumul imediat după meci poate afecta recuperarea mai mult decât poate avea beneficii mentale.

5) În ceea ce privește dopingul, există multe substanțe care în prezent nu sunt interzise, dar care ar putea fi adăugate pe lista interzisă în viitor.