O imagine memorabilă a istoriei fotbalului a fost creată pe 14 iunie 1974, când a debutat Cupa Mondială. Germania de Vest a învins Chile cu 1-0, iar sud-americanii au rămas în zece jucători după ce Carlos Caszely a fost eliminat în minutul 67, devenind astfel primul fotbalist care a primit un cartonaș roșu la turneul final al Cupei Mondiale.
De-a lungul anilor, alți jucători fuseseră eliminați în edițiile anterioare. Primul jucător care a fost trimis mai devreme în tunel în cadrul unei Cupe Mondiale a fost peruanul Placido Galindo la meciul România – Peru (3-1) din 1930, la prima ediție a turneului din Uruguay. Totuși, până în 1970, arbitrii doar invitau jucătorii să părăsească terenul.
Primul jucător care a fost eliminat la Cupa Mondială
Cartonașele galbene și roșii au fost introduse la Cupa Mondială din 1970 din Mexic, dar la acea ediție nu a existat vreo eliminare!
Conceptul de cartonașe a fost dezvoltat de Ken Aston, un cunoscut arbitru britanic, inspirat de culorile semaforului.
Abia la ediția din Germania, în 1974, s-au utilizat cartonașele roșii, iar primul care a încasat unul a fost Carlos Caszely.
Carlos Caszely, născut pe 5 iulie 1950 în Santiago de Chile, era un jucător de dimensiuni mai mici, dar cu un caracter puternic, care nu ceda niciodată în fața adversităților.
Impactul fotbalului și politicii asupra vieții sale
Această trăsătură de caracter i-a adus lui Caszely cele mai mari provocări ale vieții sale, care s-au desfășurat pe parcursul a 15 ani.
Viața sa a fost marcată de fotbal și politică.
Fotbalul i-a adus celebritatea, în timp ce politica a provocat cele mai mari suferințe, atât lui cât și familiei sale.
Invazia lui Zamorano, Salas și Alexis Sanchez
Carlos Caszely a strâns 48 de selecții între 1970 și 1985, având doi ani de absență din echipa națională. A participat la două turnee finale ale Cupei Mondiale (1974 și 1982) și a marcat 29 de goluri pentru națională.
A fost depășit în numărul de goluri doar de jucători celebri precum Alexis Sanchez (52 de goluri) și Eduardo Vargas (45).
Regele Colo Colo
La nivel de club, Carlos Caszely a excelat la Colo Colo, cel mai titrat club din Chile, unde a marcat 208 goluri.
Cu el în atac, Colo Colo a ajuns pentru prima dată în finala Cupei Libertadores în 1973.
5titluri de campion cu Colo Colo (1970, 1972, 1979, 1981 și 1983)
3trofee de golgheter al campionatului din Chile (1979, 1980 și 1981)
Între 1973 și 1978, Caszely a jucat în Spania, la Levante și apoi la Espanyol, marcând un total de 35 de goluri în cele două echipe.
Aceasta a fost istoria lui Carlos Caszely, supranumit „Regele Careului”.
Contextul istoric din Chile
Anul 1970 a marcat o schimbare majoră în Chile, când Salvador Allende a devenit primul președinte marxist ales democratic în America de Sud, într-o perioadă marcată de tensiuni politice globale.
Allende și-a adus contribuția la naționalizarea industriei, fiind susținut de tineri pasionați, cum era și Caszely.
Regimul său a fost scurtat printr-o lovitură de stat violentă ce a dus la apariția dictaturii lui Pinochet.
Stadionul, loc de detenție
După lovitura de stat din 11 septembrie 1973, naționala lui Chile se pregătea pentru un baraj de calificare la Cupa Mondială, întâlnind echipa URSS.
Stadionul național a fost transformat în închisoare, găzduind mii de prizonieri politici.
Meciul a avut loc pe stadionul din Santiago, dar sub presiunea regimului, URSS a refuzat să participe, astfel că a fost organizat un „meci” simbolic.
Soarta mamei lui Caszely
În urma evenimentelor, Olga Garrido, mama lui Carlos, a fost arestată și supusă torturii. Când naționala s-a întors din Rusia, el a realizat prin ce a trecut familia sa.
„Am fost răpită, torturată, și nu voi uita niciodată”, a declarat mama sa.
Un protest îndrăzneț
Revenind la meciul cu URSS, sud-americanii au solicitat o sumă mare de despăgubiri, iar Pinochet a insistat ca partida să aibă loc.
S-a desfășurat un meci oficial, dar s-a dovedit a fi o farsă. Caszely a părăsit terenul supărat, refuzând să se bucure de victorie.
Întâlnirea cu Pinochet
Pe drumul spre Cupa Mondială din 1974, Caszely a avut o întâlnire directă cu Pinochet, refuzând să-și întindă mâna dictatorului.
„O să plătești, porcule!”, a spus el, un act de curaj venit dintr-o mare durere.
Penaltiul ratat
Când s-a întors la turneul din 1982 din Spania, a ratat un penalti, un alt gest simbolic de rebeliune împotriva dictatorului.
Un nou început
Durerea lui Caszely și a familiei sale s-a sfârșit în 1988, când Pinochet a pierdut referendumul. Caszely a declarat că a meritat lupta, iar Chile a votat pentru o schimbare.
Augusto Pinochet a murit în 2006, iar Carlos Caszely, acum în vârstă de 74 de ani, își amintește de lupta sa de 15 ani împotriva regimului său.
