–
Unde e limita – ar trebui sportivii să rămână neutri sau să-și exprime deschis susținerea pentru un candidat la președinție? Ar trebui ei să „îndemne” oamenii să voteze sau să păstreze discreția, separându-se în totalitate de angajamentele politice?
În Statele Unite, de exemplu, sportivii nu ezită să își exprime preferințele politice – este o mândrie pentru ei să se implice în viața politică. Aceștia nu-și ascund opiniile și profită de platforma lor de influență pentru a crea buzz politic.
Este corect ca sportivii să genereze acest buzz?
Este o cerință nerealistă din partea celor care nu au legătură cu politica, candidaturile și voturile? În România, însă, sportivii rămân mai degrabă taciți, iar fiecare își interpretează acest lucru în modul său.

Delegația României la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris 2024
Oare sportivii tac pentru că se concentrează doar pe carierele lor?
Tac pentru că nu vor să se implice în alegeri complicate?
Tac pentru că nu doresc să își asume responsabilitatea de a fi vocea opiniei publice – oamenii tind să asculte personalitățile din sport, un domeniu perceput ca fiind mai „curat”?
Sportivii tac pentru că nu sunt interesați de soarta țării – au deja un statut privilegiat și nu ar avea prea mult de câștigat sau pierdut?
Tac pentru că nu vor să declare sprijin pentru un anumit candidat pentru a nu risca capitalul de imagine?
Rămâne o întrebare simplă, dar dificil de răspuns: vrem ca sportivii să influențeze procesul electoral sau preferăm să își dedice atenția domeniului lor de excelență?
Indiferent de răspunsurile posibile, sportivii ar trebui, ca minim, să încurajeze oamenii să voteze, fără a se asocia cu un anumit candidat (votul, în fond, este secret), iar această implicare lipsește adesea din spațiul public.
Ei sunt modele inspiraționale, iar vocea lor ar trebui să rezoneze dincolo de competiții, promovând implicarea civică.
Ce părere aveți?
Actori și muzicieni sunt mai activi pe rețelele sociale în momente politice – sportivii nu, deși poate ei beneficiază mai mult de pe urma relației cu România oficială și reprezintă mândria noastră, fie aceasta îndreptățită sau nu.
Acestea sunt întrebări care nu necesită răspunsuri clare, ci mai degrabă reflectă o absență a sportivilor în sfera electorală, un mesaj al unei lipse pe care sperăm să nu o vedem ca fiind reală.