Fostul jucător și antrenor sârbo, Sinisa Mihajlovic, ar fi împlinit azi 56 de ani. Din păcate, a decedat în 2022, fiind diagnosticat cu leucemie. Fratele său, Drazen, a oferit un interviu detaliat pentru o publicație italiană.
„Prima amintire despre noi nu este a mea, ci a lui. Mi-a povestit-o de multe ori și ilustrează exact cine era fratele meu”, a declarat Drazen. „Sinisa avea în jur de șase ani, iar eu doar doi. Părinții noștri plecau devreme la serviciu și nu aveau suficiente resurse pentru a angaja o bonă sau a ne duce la grădiniță, așa că, dimineața, după ora 6, el era responsabil cu mine. Ieșea din casă în timp ce eu încă dormeam și se ducea să cumpere lapte și pâine pentru micul dejun”, a adăugat fratele mai mic al fostului jucător de la Steaua Roșie Belgrad, Sampdoria, Lazio, Roma și Inter.
Drazen Mihajlovic: „Fratele meu era un copil care se comporta ca un adult”
Fratele său a continuat să vorbească: „Deși făcea lucruri specifice adulților, era totuși doar un copil, cu toate temerile corespunzătoare vârstei sale. Când se întorcea acasă, stătea nemișcat cu spatele lipit de sobă, cu ochii mari și privirea fixată pe ușă, temându-se să nu intre cineva. Cred că a învățat astfel să-și depășească toate fricile”.
Drazen a spus că amintirea sa preferată legată de fratele său nu vine dintr-o întâmplare anume, ci dintr-un sunet.
„Este vorba despre sunetul mingilor pe care Sinisa le șuta toată ziua în ușa garajului de lângă casa noastră. Țintea colțurile. Acolo s-au născut celebrele sale lovituri libere. Trăgea de sute de ori și-i provoca neplăceri vecinului nostru, domnul Dragan”, a reamintit fratele, care a fost manager la Bologna.
Întrebat dacă împărțeam jucăriile, Drazen Mihajlovic a răspuns: „Sinisa nu era gelos, dar era tot timpul ordonat. Eu, pe de altă parte, deranjam totul. Deși mă mai jucam cu mașinuțele lui, nu-mi dădea niciodată voie să îi ating mingile.
Avea o grijă deosebită față de ele, le trata ca pe copiii lui, aplicându-le vaselină seara pentru a le proteja, iar pe unele le folosea doar pe iarbă, evitându-le uzura. Totuși, îmi dădea mereu încălțările lui”.
Drazen Mihajlovic: „Acum, consum trei pahare de rachiu”
Despre relația cu părinții lor, Drazen Mihajlovic a povestit cu nostalgie: „Mama a fost adevăratul pilon al familiei, ea ne-a crescut deși avea un loc de muncă. Tata a avut o viață plină de dificultăți, ca majoritatea oamenilor din generația lui, prigoniți între războaie și regimul lui Tito.
Acest lucru l-a adus adesea în cârciumă, iar întoarcerea lui era o provocare. A murit acum mulți ani din cauza unei tumori. Sinisa obișnuia să comande mereu două pahare de rachiu, unul pentru el și unul pentru tata. Acum, eu cer trei”.
Am intrat în poliție, nu aveam talentul lui Sinisa, fotbalul nu era destinul meu. Cred că în Italia nu au înțeles niciodată ce a reprezentat Sinisa pentru țara noastră, deși a jucat puțin aici. El rămâne un adevărat mit, nu doar în ochii suporterilor Stelei Roșii Belgrad și nu doar pentru victoria din legendară Ligă a Campionilor din 1991.
– Drazen Mihajlovic
Ororile războiului au separat frații Mihajlovic de prieteni și rude
Fratele lui Sinisa Mihajlovic a discutat și despre atrocitățile războiului dintre sârbi și croați. „Vărul meu croat, fiul surorii mamei, a încercat să arunce în aer casa noastră din Borovo, în timpul finalei cu Olympiakos, în vreme ce părinții mei se aflau în interior.
Nu a acționat doar pentru că acolo se aflau și părinții mei, ci și pentru că fratele său, Pipe, prieten de cruce cu Sinisa, tot croat, a provocat unele distrugeri, dar doar pentru a-i intimida pe părinții mei. Cei care au fost martori la acele grozăvii nu vor uita niciodată”.
Cum a aflat de boala lui Sinisa? „Eram în Sardinia când, într-o dimineață, după ce s-a trezit, Sinisa nu a mai putut merge. L-am tachinat spunându-i că arăta ca un bătrân de 90 de ani… Credeam că e o simplă entorsă sau o inflamație după ce jucase padel. Realitatea era cu totul diferită…”
Drazen Mihajlovic a mai adăugat și cât de devastatoare a fost vestea pentru mama lor. „A fost unul dintre cele mai dificile momente din viața mea. Mama era întotdeauna puternică, dar nu există femeie atât de puternică care să poată suporta durerea provocată de boala și pierderea unui copil”, a declarat fratele lui Sinisa.
Drazen a rememorat și momentele cumplite ale recidivei: „Curajul, puterea fizică și determinarea fratelui meu au fost extraordinare. A rămas mereu optimist, pregătit să lupte, convins că va înfrunta leucemia”.
Drazen Mihajlovic: „Nu e vina mea că nu l-am putut salva, dar mă doare”
Drazen a fost unul dintre donatorii de măduvă osoasă pentru fratele său. „Se părea că aceasta i-ar spori șansele de vindecare. Știu că nu este vina mea, dar neputința de a-l salva rămâne o rană deschisă care nu se va cicatriza niciodată”, a împărtășit el. „Nu există consolare, dar poate un pic de ușurare știind cât de mult a fost iubit”.
În prezent, Drazen Mihajlovic își continuă viața alături de soția sa și de cei doi copii în Novi Sad, Serbia.
„Îmi îngrijesc mama, vizitez frecvent Roma pentru a o vedea pe Arianna, fosta soție a lui Sinișa, și pe nepoți, implicându-mă în toate inițiativele pentru a-i păstra memoria vie. Înainte de a pleca dintre noi, am stat o noapte întreagă lângă el. Am discutat despre lucruri pe care bărbații nu le dezvăluie, niciodată.” A menționat că ar dori să publice biografia lui Sinisa în Serbia.
