„Fiecare mutare trebuie să spună o poveste, altfel e fără viață”

Născut pe 21 noiembrie 1898, în Lessines, Belgia, Magritte a crescut într-o familie modestă: tatăl său era croitor, iar mama sa provenea dintr-o familie de muncitori.

Un eveniment semnificativ în formarea sa artistică a fost moartea mamei sale, când avea doar 13 ani. Maria Magritte s-a sinucis, iar această tragedie l-a marcat profund pe René.

Un an mai târziu, Magritte s-a înscris la Academia Regală de Arte Frumoase din Bruxelles, dar mediul academic nu îl atrăgea, tânărul artist fiind mai degrabă atras de stiluri experimentale și nonconformiste. A fost influențat de arta de avangardă, combinând cubismul cu futurismul într-o viziune originală care l-a consacrat.

Deși părea contraintuitiv, șahul era un joc care se integra perfect în modul în care Magritte percepea lumea, atât în artă, cât și în viață. Picturile sale, pline de paradoxuri, erau echilibrate de logica pură a șahului.

Arta nu înseamnă doar să reprezinți realitatea. Ea trebuie să fie interpretată din perspectiva individuală, incluzând toate contradicțiile și iluziile.

Șahul în opera lui Magritte

În lucrarea „Checkmate” (1926), observăm un simbolism suprarealist în care șahul și suicidul sunt teme centrale: gestul tânărului care își îndreaptă pistolul către tâmplă reflectă confruntarea cu pierderea, trauma și fragilitatea umană.

Ochii închiși ai personajului pot reprezenta acceptarea inevitabilului și suferinței, o temă care rezonează cu trauma pierderii mamei sale. Este o încercare artistică de a înțelege durerea pierderii unui părinte.

„Checkmate” (1926)

În „Le Mat”, titlul în limba franceză, două figuri antropomorfe, care par a fi regele și nebunul, sunt plasate în centrul compoziției.

Cele două personaje sunt angajate într-o confruntare tensionată, cu un fundal care accentuează atmosfera dramatică și semnificația simbolică.

„Le Mat” (1937)

În „Le joueur secret” (1927), copacii capătă forma pieselor de șah tridimensionale, iar doi bărbați, sportivi dintr-o epocă trecută, participă într-un joc absurd în care încearcă să lovească o manta plutitoare.

Acel tip de siluete tridimensionale apare frecvent în picturile lui Magritte.

”Le joueur secret” (1927)

Rivalul lui Breton și șahul

Pe perioada șederii sale la Paris, Magritte a jucat șah alături de personalități notabile din mișcarea suprarealistă, inclusiv André Breton, iar jocul a devenit o practică obișnuită în întâlnirile lor. Este posibil ca șahul să fi reprezentat un punct comun între cei doi, având în vedere diferențele de opinie și tensiunile ce existau între ei, inclusiv cele de natură religioasă.

Deși Breton l-a susținut pe Magritte în primii săi pași artistici, relația lor a fost mai degrabă conflictuală, artistul dorind o viziune personală asupra suprarealismului, opusă ideilor radicale ale lui Breton.

René Magritte: „Orice mutare trebuie să spună o poveste”

Și în Belgia, Magritte participa la numeroase turnee organizate de comunitățile artistice, alături de alți artiști, scriitori și intelectuali.

Într-o zi, în timpul unui joc tensionat, un artist l-a întrebat de ce își ia atât de mult timp pentru a face o mutare. Magritte a răspuns cu un zâmbet: „Fiecare mutare trebuie să aibă o poveste. Altminteri, șahul devine o activitate inutilă.”

Un aspect mai puțin cunoscut despre René Magritte este că obișnuia să-și copieze lucrările, reprezentându-le de mai multe ori cu diferențe subtile, inclusiv schimbări în paleta de culori.

Deși era un artist bine cunoscut, Magritte nu era atras de vernisaje sau evenimente de artă, preferând o viață liniștită alături de soția sa, Georgette, care a fost o sursă constantă de inspirație pentru creațiile sale.

”The Lover II” (1927)

Georgette a fost adesea modelul pentru picturile în care fețele sunt acoperite, o temă recurentă în arta lui Magritte.

Pictorul a trăit 68 de ani, suferind de cancer pancreatic în ultimii ani de viață. În ultimele sale luni, șahul a devenit din nou un refugiu, o modalitate de a-l distra de la suferință.

Chiar și în ciuda durerilor fizice, el aprecia șahul ca pe un mijloc de a-și menține mintea activă și de a face față stresului.