Transferuri stelare eşuate + marele merit al lui Mircea Lucescu!

„Îmi spuneam adesea: «Andrea, un talent ca al tău nu ar trebui să fie o povară. Ești mai bun decât ceilalți și trebuie să fii mândru de acest lucru. Mama Natură a fost generoasă cu tine în ziua în care te-ai născut. Ți-a dăruit atingerea magică, așa că profită de ea!»”

Acesta este unul dintre pasajele atrăgătoare din biografia lui Andrea Pirlo, carte care s-ar traduce, în română, prin „Gândesc, deci joc”. O lucrare care poate fi savurată așa cum se admirează fotbalul jucat de un adevărat magician al mingii. O carte Pirlo, plină de har, talent și metafore.

Mingea din burete și canapeaua din sufragerie

Bărbatul, ajuns acum la 45 de ani, împărtășește emoțiile confruntărilor memorabile de pe terenul de fotbal, momente în care a avut gânduri de a renunța la fotbal, în special după dezamăgirea finalei de la Istanbul, în care Milan a pierdut în fața lui Liverpool, sau glumele făcute pe seama lui Rino Gatusso, liderul echipei, care îi periclita cariera prin diverse farse.

Toate aceste întâmplări sunt relatate cu un talent aparte și în culori vii. Pirlo, creatorul de frumos, nu „Pirla” (înseamnă idiot în italiană, cum îl tachinează colegii din adolescență), și-a dezvăluit secretele devenirii sale ca unul dintre cei mai buni executanți de lovituri libere din toate timpurile:

„Sunt italian, dar puțin și brazilian. Pirlinho, cum îmi spun prietenii. Când execut lovituri libere, gândesc în portugheză și apoi celebrez în limba mea. Fiecare lovitură poartă numele meu și toate sunt copiii mei. Multe din ele își au inspirația în Antonio Augusto Ribeiro Reis Junior, un mijlocaș numit Juninho Pernambucano, care va rămâne în istorie. Când eram copil, puneam canapeaua în sufragerie, în fața ferestrei, utilizând-o ca zid în timp ce exersam cu o minge de burete. Nouă din zece mingi zburau peste canapea și se opreau între fereastră și perete, exact acolo unde voiam să trag”.

Big Bang în 2006

Erou al finalei Champions League, în care Juventus s-a confruntat cu Barcelona la Berlin, italianul a demonstrat de ce este un jucător de clasă mondială:

„Nu am crezut în clișeul «doar succesul echipei contează, eu nu contez». Este o lamentare obositoare a celor fără ambiții personale. Pentru mine, echipa reprezintă o mare sumă, dar dacă uit de mine, le fac colegilor un deserviciu. Multe individualități construiesc o echipă, așa cum multe vise conduc la un triumf. Și, dacă ești norocos, aceste vise devin istorie.”

Cum a renăscut Juventus, de la retrogradare în 2006 la finala din 2015? „Mulți fani vor fi supărați când vor citi asta, dar cred cu tărie că succesul nostru recent a apărut din acea retrogradare. A fi juventin înseamnă să te comporți cu mândrie și demnitate. A fost un Big Bang alb-negru, crearea unei lumi noi, asemănătoare celei vechi. Oamenii ne tem de noi din nou.”

Andrea Pirlo

Poezia Barcelonei

În 2010, a avut șansa de a îmbrăca tricoul blaugrana. Andrea a povestit despre discuția personală cu Pep Guardiola, pe atunci antrenorul catalanilor: „Fă-te comod, Andrea”, a început Guardiola, în italiană perfectă.

„Suntem deja foarte puternici, nu aș putea cere mai mult, dar tu ai fi cireașa de pe tort. Căutăm un mijlocaș care să alterneze cu Xavi, Iniesta și Busquets. Noi nu ne pierdem timpul, vrem să te cumpărăm urgent și deja am vorbit cu Milan. Clubul a spus «nu», dar noi suntem Barcelona, nu renunțăm”.

Pep Guardiola și Leo Messi, în perioada Barcelona

„Fără să știe, deveneam subiectul unor negocieri de renume pe piața transferurilor de lux”. Pep: „Vei găsi la noi un loc unic. Clubul funcționează ca un ceas, este o orchestră filarmonică unde nu sunt permise note discordante. Filosofia noastră fotbalistică: mingea este a noastră și nu avem de gând să i-o cedăm adversarului.”

„Aveam impresia că totul la Barcelona este orchestrat divin! Un Rolex cu baterii Swatch. Totul rafinat, de lungă durată. Negocierile au durat ceva vreme, dar, în final, Milan nu a acceptat. M-aș fi considerat norocos să fiu antrenat de Guardiola, pentru că el își lasă amprenta asupra echipei. Ibrahimovici considera că l-ar insulta dacă i-ar spune «Filosoful». Dar, dacă stai să gândești, este un compliment. Stilul lui este crema catalana, ușor de digerat.”

Se consideră un admirator, discret, al adversarei din 6 iunie: „Mă amuză când oamenii asociază cuvântul «doping» cu numele sacru al Barcelonei. Cei de acolo formează un cerc de elită care transmit secretul clubului din generație în generație. Rețeta este simplă: să câștigi cu un efort minim, lăsând mingea să muncească.”

Andrea Pirlo

„Mă imaginam la Real”

În 2006, a fost la un pas distanță de a deveni „galactic”. Amintirile lui Pirlo sunt eloquente:

„Mă simțeam parte din trupa celor de la Real Madrid, nu din cea a lui Milan. Asta simțeam eu, în minte, în inimă, în suflet. Aveam un contract pe cinci ani gata de semnat și un salariu fabulos. Mă vedeam îmbrăcat în alb, curat și totodată agresiv. Gândurile îmi zburau către Santiago Bernabeu, templul care provoca teroare adversarilor. Visam în spaniolă. Îmi imaginam cum călătoream între Plaza Mayor și Puerta del Sol.”

Andrea Pirlo

Însă conducerea Milanului nu dorea o despărțire, el fiind blocat:

„Oamenii cred, probabil, că astfel de decizii durează o veșnicie, dar îți consumă toată energia. Apoi ești obligat să spui niște lucruri neserioase în fața presei, ascunzându-te în spatele clișeelor și jumătăților de adevăr. Citești un text plictisitor, fără viață, scris de un ofițer de presă lipsit de talent și creativitate. «Da, sunt fericit la Milan!». Ce prostie! Aș fi semnat cu Real Madrid în orice moment, un club mai strălucitor decât Milan. Dar agentul meu m-a readus la realitate: «Semnează cu Milan! Chiar acum, nu te vor lăsa niciodată să pleci!». «Dar...». «Da, acum». «Bine, o fac».”

Întâlnirea cu Il Luce

Mircea Lucescu a fost antrenorul său la Brescia, acesta fiind cel care l-a promovat în fotbalul de performanță.

„«Andrea, joacă așa cum te-am văzut că o faci la echipa de tineret!». Aceasta a fost prima frază pe care Lucescu mi-a șoptit-o, iar eu, ca un soldat ascultător, m-am conformat. Antrenorul mi-a zâmbit: «Nu te teme, totul este bine. Și te rog, repetă ceea ce faci bine!».

Mi-a vorbit cu căldură, apoi s-a întors către restul echipei: «Dați-i mingea lui Pirlo, știe ce să facă cu ea!»”, a rememorat italianul, venind după o perioadă de nedreptăți în copilărie, când ceilalți copii îl maltratau, atât fizic cât și mental, din cauza individualismului său prea evident.

Andrea este tipul de fotbalist care ar trebui protejat ca o raritate. El aduce oamenii împreună, el reprezintă fotbalul! Și un lucru extraordinar, este un lider tăcut. Pirlo s-a născut visând și ne permite și nouă să visăm.

Cesare Prandelli, antrenor italian

Pirlo vorbește despre...

• Lothar Matthaus - Idolul meu. Era acel număr 10 care marca și inspira pe ceilalți. Ziua în care l-am întâlnit într-o vacanță la Viareggio și am cerut autograful lui a fost una dintre cele mai frumoase zile din viața mea.
• Ronaldo - Unicul, celălalt e Cristiano, portughezul, al doilea. În termeni de abilități pur tehnice, el este cel mai talentat fotbalist cu care am avut onoarea să joc. O mașină absolută.
• Paolo Maldini - Cel mai bun fotbalist din toate timpurile. Un fundaș inegalabil. Dacă aș fi președinte, nu aș construi niciodată o echipă cu staruri în ofensivă și mediocrități în apărare.
• Carlo Ancelotti - Era august 2009 când ajunsesem la un acord cu Chelsea, unde tocmai sosise Ancelotti. Dacă-mi scuzati expresia, Carlo are curaj! Un om impunător, cu o personalitate puternică.
• Antonio Conte - Când vorbește, cuvintele lui te inundă. Ele distrug barierele mentale, uneori violent, și se așază adânc în tine.
• Massimo Moratti - O persoană fantastică, exact așa cum apare la televizor. Este liderul familiei, o fărâmă de bunătate într-o mare de rechini. Este un fan devotat, iar pasiunea lui l-a determinat adesea să ia decizii greșite. Măcar de-ar fi toți președinții ca el.
• Marcelo Lippi - Dacă ar fi rămas la Inter, aș fi rămas pe viață acolo. Inter era echipa copilăriei mele.
• Fatih Terim - Îl vedeam defilând pe la Milanello cu haine stridente, arătând ca John Travolta.