Edward Iordănescu (46 de ani) a obținut pentru a doua oară consecutiv premiul de „Antrenorul anului” în cadrul tradiționalei Anchete a Gazetei Sporturilor. Fostul selecționer al echipei naționale a discutat despre motivele plecării sale de la conducerea reprezentativei.
– Domnule Iordănescu, după Euro ați decis să renunțați. Ați simțit un moment de satisfacție, având în vedere că și criticii dvs. v-au dorit înapoi?
– A fost o mare satisfacție, legată de reacțiile din presă și de opinia publică. Am început pe un fond de neîncredere în echipa națională! Critica nu m-a deranjat niciodată; am apreciat critica constructivă, bine argumentată, care a venit dinspre dumneavoastră. Totuși, am avut dificultăți cu jignirile — recunosc că aceste atacuri nu le-am suportat ușor și am simțit nevoia să mă distanțez de anumiți oameni! Acolo unde domnea răutatea, mai puțin dorința de a oferi sprijin sau soluții constructive pentru activitatea noastră.
– De ce ați ales să nu comunicați după această decizie?
– Atunci când renunți în timpul unui contract, ești obligat să explici. La finalul unui contract, eu personal am considerat că comunicatul a fost suficient. Cu siguranță că dumneavoastră și publicul așteptați răspunsuri. Nu pot spune că un singur lucru m-a determinat să iau această decizie; a fost o alegere făcută în timp. Au fost și supărări și frustrări acumulate.
Edward Iordănescu: „Am pus pe primul loc familia!”
– Ați făcut declarații legate de familie după meciul cu Olanda…
– Au fost momente dificile pentru mine și pentru familia mea. Cele mai multe dificultăți au fost personale, nu legate de carieră. Am pus familia pe primul loc, pentru prima dată din 15 ani de activitate. A fost o perioadă grea.
– Dar…
– Vreau ca lumea să înțeleagă! Sunt o persoană responsabilă și îmi asum alegerile mele. N-am niciun regret! Cred că decizia pe care am luat-o a fost una bună. Nu sunt convins că, dacă aș fi continuat, aș fi avut energia, concentrarea și puterea de muncă necesare pentru a oferi echipei naționale ceea ce am oferit în acești doi ani și jumătate. Vreau să împărtășesc ceva personal.
– Vă rog!
– Singurii care ar fi putut să mă întoarcă ar fi fost jucătorii, iar ei au depus eforturi în acest sens. Îmi cer scuze pentru că am evitat telefonul tocmai pentru a nu mă lăsa influențat, dorind să mă abțin de la a reconsidera decizia. Jucătorii cu care am lucrat îmi sunt foarte dragi și îmi pare rău pentru cei care nu au putut fi cu noi la Euro și care au contribuit. Îi îndemn pe toți să rămână sănătoși și să aibă posibilitatea de a participa la un Campionat Mondial!
– Aveți vreo dezamăgire după acest an?
– Au fost unele probleme în familie, legate de sănătate, despre care prefer să nu discut. Sunt lucruri intime și nu contribuie la o stare de bine. Mă bucur că le-am depășit și că familia mea și părinții mei sunt bine, ceea ce este cel mai important. Totuși, au fost momente dificile pentru noi, precum perioada Euro, când sora tatălui meu a decedat. A fost o situație pentru care nu am fost pregătiți!
