Here's the rewritten article, adhering to your requirements:
–
Herbert Muller, antrenorul german de origine română, a vorbit despre câștigarea EHF European League cu Thuringer, într-o finală cu Ikast, scor 34-32.
El a împărtășit emoțiile trăite în timpul finalei, momentul în care a realizat că Thuringer poate înfrunta Ikast, mesajele de felicitare primite și motivele pentru care nu crede că va mai antrena în România.
– Salut Herbert, Felicitări pentru câștigarea trofeului. A trecut euforia?
– Nici acum nu-mi vine să cred că am reușit să câștigăm finala din EHF European League. A fost o experiență excepțională să ajungem din nou la Graz și ne-am dorit să jucăm mai bine decât anul trecut. Deși Ikast era favorită, noi am fost foarte determinați și am vrut cu adevărat să câștigăm. Am dat tot ce aveam, iar cu ajutorul susținătorilor am reușit. Este cea mai mare realizare a mea și a clubului, chiar dacă în Germania am câștigat de 10 ori titlul. Pe plan european este un rezultat excelent, am avut emoții în timpul meciurilor cu Brăila și Vâlcea, iar după câștigarea trofeului am primit felicitări din toată lumea. Am primit 232 de mesaje. Aceasta victorie a avut un impact uriaș și sunt foarte mândru de ceea ce am realizat. Emoțiile au fost copleșitoare la finalul partidei.
„Imposibilul a devenit posibil!”
– Ikast era favorită în finală. De ce crezi că echipa ta a învins?
– Aveam un plan bine definit, iar la pauză a fost doar 16-15 pentru Ikast. A fost video la 15-11, danezele avansau repede, dar am reușit să le aducem în jocul pozițional. În repriza a doua, am condus cu 4 puncte și atunci am simțit că victoria este posibilă. Un plan de joc solid și motivația jucătoarelor au fost esențiale. A fost un weekend memorabil în care imposibilul s-a transformat în posibil.
„În România nu există răbdare. Jucătoarele tinere trebuie să joace!”
– De ce crezi că rezultatele din handbalul românesc nu sunt pe măsura investițiilor?
– Răbdare este cheia pentru dezvoltarea echipei și a naționalei. Trebuie să lăsăm antrenorul să aibă libertatea de a lucra, dar în România răbdarea este o raritate. Este important ca jucătoarele tinere să aibă șansa de a juca pentru a câștiga experiență.
„Jucătoarele vin în România doar pentru bani!”
– De ce crezi că echipele din România oferă salarii mari?
– Cluburile din România au destabilizat piața. Banii investiți sunt excesivi, iar acest aspect a devenit crucial pentru sportivi. Jucătoarele aleg echipele doar pentru compensații financiare, ceea ce nu este benefic pentru performanță.
„CSM București are lotul greșit!”
– De ce CSM București nu a reușit să ajungă în Final Four?
– Este esențial cum construiești o echipă, iar la CSM București sunt observații care mă derutează. Uneori aduc jucătoare pe aceleași posturi, dar nu reușesc să funcționeze ca o echipă. O echipă ar trebuie să se concentreze pe un sistem unit, iar lotul nu a fost format corect în fiecare sezon.
„Îmi place să construiesc acolo unde sunt apreciat!”
– Ai mai fost căutat de echipe din România după ce ai antrenat Rulmentul Brașov?
– Am fost contactat aproape în fiecare an, dar eu nu mai am vârsta pentru o nouă aventură. Centrul meu rămâne familia, iar Thuringer este locul meu, unde mă simt acasă de 15 ani. Dacă mă simt bine undeva, prefer să rămân și să contribui.
