Gazeta Sporturilor aduce în atenție povestea unei persoane afectate de dependența de jocuri de noroc. Adrian, un bărbat de 32 de ani din Pitești, s-a văzut prins într-o capcană a azarului, o dependență care a început într-o singură noapte și care l-a făcut să piardă sume enorme, descriindu-se ca fiind „un zombie” după experiențele trăite.
Statisticile arată că cei mai afectați de dependența de jocuri de noroc sunt bărbați singuri, cu vârste între 18 și 30 de ani, din mediul urban, având venituri medii.
Adrian se încadrează în acest tipar, având o istorie de „zeci de ore în fața ecranelor” și devenind dependent într-o singură noapte, când a tranformat suma de 200 de lei în 100.000 de euro. A continuat să joace în mod compulsiv, mascherându-și dependența în fața celor dragi. În cele din urmă, a recunoscut problema în fața fratelui său – părinții săi nu știu încă – și a început să participe la ședințe de terapie. Speranța lui este că va putea depăși această problemă, deși se confruntă cu dificultăți, mai ales din cauza practicărilor caselor de pariuri, care facilitează redeschiderea conturilor pentru jucătorii dependenți.
Desigur, Adrian nu este numele său real, el alegând să-și protejeze identitatea.
„Timpul nu poate fi recuperat. Am risipit jumătate din viață.”
Povestea lui este una complexă. Adrian a reușit să își mențină dependența la nivel recreativ timp de peste 15 ani, parind „câte un bilet sau două” zilnic, fără a investi sume mari. A început de la o agenție de pariuri de colț, iar apoi a evoluat frenetic pe telefonul mobil.
„La început, nu mi-am dat seama că am o problemă. Fiindcă nu pariam sume mari, mă rezumam la parii selectate, observând meciurile mai ales online.
De cele mai multe ori, mă uitam doar la scoruri, aveam ore întregi petrecute în fața ecranului. Erau zile în care nu reușeam să mă concentrez la nimic altceva, așteptând cu sufletul la gură un gol pe care să-l prind.
„De fapt, pierzi un timp valoros pentru niște câștiguri mărunte. Ce ar putea fi mai absurd de atât? Astea erau doar clipe petrecute în fața ecranului, fără a aduce vreo îmbogățire materială.”
„Nu suportam să am bani în cont. Am distrus relații din cauza jocurilor.”
Adrian a început cu pariuri sportive, trecând apoi la jocurile de cazino online, cum ar fi pokerul.
„Am trecut prin multe faze, având și câteva victorii mari la poker, dar toate s-au transformat în pierderi ulterioare. Era un fel de carusel financiar și emoțional, din care nu mai puteam ieși.
Nu banii aduceau plăcere, ci adrenalina. Una dintre obsesiile mele era că nu puteam avea bani în cont. Trebuiau să fie pariați, până la zero. Mă simțeam neliniștit dacă știam că am bani pe cont, astfel că îi pariam chiar și în timpul ieșirilor cu prietenele.
Eram atât de prins în joc încât a trebuit să-mi ascund comportamentul, distrugând până la urmă două relații din cauza dependenței de jocuri de noroc.”
400.000conturi înregistrate la casele de pariuri online din România, conform statisticilor recente
100.000de persoane depind de jocurile de noroc în România, deși numărul real ar putea fi considerabil mai mare.
A încercat păcănelele: „Am început cu 200 de lei și am ajuns la 100.000 euro.”
Situația s-a agravat în decembrie 2023, când, fără niciun avertisment, Adrian a căzut în capcana păcănelelor.
„Îmi amintesc că, până anul trecut, nu am fost curios în legătură cu acestea. A fost o zi pe care nu o pot uita.
Eu jucam poker și pariam pe sport, dar oferta nu era destul de atractivă, așa că am decis să încerc păcănelele dintr-o plictiseală. Aveam în cont 200 de lei, iar la finalul serii am ajuns la 50.000 de euro. Aceasta a fost începutul haosului, iar a doua zi ajunsesem aproape de 100.000 de euro.”
Conceptul „când câștigi, de fapt pierzi” ilustrează un paradox comun în universul jocurilor de noroc. Deși câștigurile par atrăgătoare, ele pot genera un comportament compulsiv care conduce la pierderi mari în timp.
15%din români au participat la jocuri de noroc în ultimul an
„M-am ridicat și am căzut, fără să depășesc vreodată acel prag. Eram un zombie, administrez milioane.”
„În săptămânile următoare, am cheltuit milioane de euro: mă ridicam și cădeam, și nu am reușit să mă opresc, dar eram un zombie. Mereu mă gândeam la jocuri, ignorând tot ce era în jur. După câteva săptămâni, contul meu era la zero.”
Jocurile de noroc funcționează pe baza unui principiu psihologic numit „întărire intermitentă”, o metodă comună de a atrage și menține un jucător dependent.
Victoriile sporadice creează o recompensare care îi determină pe jucători să revină constant, în speranța de a retrăi euforia câștigului.
„Împrumuturi, ruină totală! Nimeni nu știa.”
Acest tip de întărire le sporește dorința de a juca, chiar și atunci când pierderile financiare devin insuportabile: „Am început să mă împrumut de la prieteni, rude și colegi. În curând, am acumulat datorii de zeci de mii de euro, provenind de la bănci și alte instituții financiare, ajungând într-o ruină totală.
La nunta fratelui meu, nimeni nu bănui că aș avea astfel de probleme; păream responsabil, chiar și când pierdeam sume mari pe noapte. El a decis să-mi pună banii de nuntă în contul meu, ca să nu se atingă de ei. I-am jucat pe toți!”
Acest moment a fost un punct critic pentru Adrian: „Nu puteam dormi, simțeam că înnebunesc. Fumam 3-4 pachete de țigări pe noapte și mă simțeam distrus. Gândul de a renunța la viață mi-a trecut prin minte. De fiecare dată când reușeam să adorm, era groaznic să mă trezesc.
Simțeam un gol în suflet. Totul revenea într-o avalanșă de amintiri, de la ziua în care câștigam subit, până la momentul în care îmi nenorocisem fratele.”
Am simțit nevoia să mărturisesc, să-i spun măcar fratelui meu, ceea ce am și făcut. Acum vin și sentimentele de vină și rușine. Dorința de a împărtăși povestea nu a fost eliberatoare pentru mine. La fiecare poveste spusă, retrăiam fiecare moment dureros, fie că vorbeam cu prietenii, familia sau medicii, simțind cum îmi revine stresul și anxietatea. A fost teribil.
70%este rata de utilizare a păcănelelor în rândul celor ce joacă jocuri de noroc ca formă de recreație, 53% având o preferință pentru pariurile sportive.
0,6reprezintă procentul persoanelor dependente de jocurile de noroc în România, sub media globală de 1,30%.
Internare la Obregia timp de 10 zile pentru tratament
Adrian a fost internat de familie la spitalul de psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”, unde a primit tratament timp de 10 zile.
„Am avut nevoie de ajutor pentru a putea dormi, fără medicamente era imposibil. Am avut sesiuni cu psihiatri și psihologi, iar după externare, am continuat terapia și tratamentul medicamentos.
Acum iau stabilizatoare, dar intenționez să renunț la ele în curând. Nu am acces la carduri, iar banii rămași sunt gestionați de familie, iar eu încerc să-mi plătesc datoriile. Va dura mulți ani, având în vedere profunzimea problemei.”
Când a fost întrebat cum își gestionează viața acum, Adrian a spus că nu se va mai întoarce niciodată la jocurile de noroc: „Se împlinește un an de când nu am mai jucat. Am momente mai ușoare și mai dificile. Visceralitatea furiei și stresului este mult diminuată.
Particip regulat la terapie, totuși, îmi fac griji în legătură cu recidivele. Multe dintre persoanele în situația mea se întorc la vechile obiceiuri. Este similar cu alcoolismul; unii nu consumă deloc timp de 5 ani, dar o dată cu un pahar de vin, restul devine o problemă.”
Excluși, dar nu complet
România dispune de opt centre regionale dedicate tratamentului dependenței, având scopul principal de a reduce incidența cazurilor de adicție, în special în rândul tinerilor sub 25 de ani. Există și o bază de date în timp real pentru persoanele auto-excluse, la care operatorii trebuie să aibă acces, obligați să raporteze cererile primite.
În sălile de joc, adesea, aceste liste nu sunt respectate: „Am încercat de multe ori în trecut să blochez permanent accesul la jocuri, eram interzis pe majoritatea site-urilor. Însă apar continuu noi operatori, astfel că dacă vrei să joci, o poți face. A fost surprinzător cât de ușor era să redeschid un cont.”
Dacă unii operatori impun restricții în această privință, pentru multe dintre site-uri totul se rezolvă cu un simplu e-mail. Dependentul poate trimite un e-mail în care solicită ștergerea de pe lista interzisă, iar contul îi este deblocat fără vreo problemă. Autoexcluderea este mai mult o iluzie, utilizatorul având posibilitatea de a reveni oricând.
În cadrul terapiei am analizat întreaga mea experiență, de la începuturi până la haosul de anul trecut. Am învățat că nu este vorba doar despre banii jucați, ci și despre impactul emoțional pe care l-au avut jocurile asupra mea. Banii sunt relativi, nu? Unii le consideră insignifiante, în timp ce pentru alții înseamnă foarte multe. Totul se rezumă la impulsul generat, care m-a urmărit încă din copilărie.”
13600săli de jocuri găsim în România.
