– Publicat pe 22 ianuarie 2025, la 17:01 / Actualizat pe 22 ianuarie 2025, la 17:05
De ce s-a retras atât de devreme cel mai medaliat handbalist român din istorie, campion mondial în 1961 (R. F. Germania), 1964 (Cehoslovacia) și 1970 (Franța)?
El a explicat reluând un interviu acordat GSP.ro în 2016. A fost influențat de o combinație de factori, de la problemele de sănătate la faptul că regimul comunist a împiedicat transferul său în Germania, unde era dorit ca antrenor-jucător de Sudbadischer Handball.
De ce a decis Cornel Oțelea să se retragă la o vârstă atât de fragedă
„Nu împlinisem încă 30 de ani. Tocmai mă întorsesem din Paris, unde deveniserăm campioni mondiali. Era aprilie 1970. Aveam contractul cu nemții de la Sudbadischer Handball, care doreau să le fiu antrenor-jucător.
Cu părinții nu au fost probleme: «Dragul mamii, tu decizi ce e mai bine pentru tine». Apoi, am mers la club.
Comandantul clubului (n.r. – Steaua) era colonelul Maximilian Pandele. I-am spus ce vreau, am insistat că nemții așteptau să-mi trimită biletele de avion. Mi-a spus că este nevoie de avizul ministrului: «Ești ofițer, nu putem discuta plecarea ta în acest mod, trebuie să fac o notă raport către ministru».
Generalul Ion Ioniță era pe atunci ministrul apărării, îl știam ca pe un om deschis, curajos.
Colonelul Pandele m-a chemat din nou și mi-a arătat nota raportului. Scria că „Căpitanul Oțelea poate efectua deplasări în străinătate, dar nu mai lungi de 3 luni și trebuie să rămână antrenor la Steaua”. Semnat general Ion Ioniță.
I-am spus: „Tovarășe colonel, ce pot face cu 3 luni?”. Dar nu m-am lăsat: „Există totuși o cale să plec?”. Mi-a răspuns: „Da, să fii trecut în rezervă și apoi să te lupți cu societatea”. „Mulțumesc, nu”, i-am răspuns”, a spus Oțelea.
Motivele retragerii premature a lui Cornel Oțelea: „Nu voiam să împiedic generația tânără”
În acea perioadă, Oțelea, care se descria ca „conducător de joc, după ce, la începutul carierei, am fost extremă și pivot”, a adăugat:
„Am jucat tot sezonul cu o fistulă la spate. Am căzut și s-a format un hematom care a afectat interiorul.
Când m-am întors de la Paris, decisesem deja. M-am operat și m-am retras atât de la Steaua, echipa mea de club, cât și de la națională.
Pe lângă asta, generația care venea după mine era puternică și valoroasă, nu voiam să complic lucrurile. Ce aș fi realizat? Mă așezam în fața lui Cristi Gațu, care trebuia să joace, el era pregătit să joace în '70, eu ieșeam și el intra. A apărut și Radu Voina, l-am împiedicat pe Goran”.
Cornel Oțelea va avea parte de înmormântare cu onoruri militare pe 25 ianuarie, la ora 13:30, la Cimitirul Ghencea 3.
