„Aveau funii, greutăți și o grijă specială pentru «accidentele sufletului»” + Motivele pentru care joggingul nu era recomandat

Pentru a explora acest subiect, într-un episod de 30 de minute din History Extra Podcast, reporterul David Musgrove a avut o discuție cu profesoara Carole Rawcliffe de la Universitatea East Anglia.

Discuția a fost fascinantă, abordând teme precum călugării care se antrenau cu greutăți în chilii sau cele patru umori pe care medievalii le considerau esențiale pentru un echilibru sănătos al vieții. Iată o parte a dialogului:

– Oamenii făceau exerciții fizice în Evul Mediu?
– Absolut. Nu le făceau doar din necesitate, ci și pentru a-și menține sănătatea.

– Cum știm asta?
– Există dovezi scrise considerabile. Documentele medievale se concentrează pe diverse regimuri de sănătate, similare cu ghidurile de fitness pe care le avem astăzi. În perioada medievală târzie, cărțile despre sănătate au început să circule, inițial printre clasele superioare, dar apoi și în limbi vernaculare precum engleza, germana și franceza. Așadar, nu ne lipsește informația pe acest subiect.

33era vârsta medie de viață în Evul Mediu în Europa – totuși, cei care supraviețuiau copilăriei și adolescenței aveau șanse să ajungă și la 60 de ani.

„Aer curat, apă curată, mediu, somn și digestie”

– Există un regim pe care l-ai studiat numit „Regimen Sanitatis”. Ne poți spune câteva detalii despre el?
– Este fascinant. Regimul explică cum să rămâi sănătos și se concentrează pe ceea ce medievalii numeau „non-naturale”, sau factori care pot fi controlați pentru a îmbunătăți sănătatea. Dieta este considerată primul pas în acest sens, iar celebrele „Ești ceea ce mănânci” reflectă acest concept. Mediul, cu aer curat și apă curată, este de asemenea esențial – un aspect actual și astăzi. Activitățile fizice, somnul, eliminarea toxinelor prin diuretice, laxative sau băi erau la fel de importante. Existau și așa-zisele „accidente ale sufletului”, care se referă la starea psihologică. În acele vremuri, nu existau distincții clare între sănătatea fizică și cea mentală; așadar, stările de anxietate sau stres trebuiau gestionate ca parte a menținerii sănătății globale.

– Pare un sistem destul de holistic, nu-i așa?
– Da, dar raționamentul era diferit de cel de astăzi, deoarece societatea medievală nu avea cunoștințe științifice avansate. Viziunea lor asupra funcționării corpului uman era diferită, dar voința de a menține echilibrul corpului era comună. Ei credeau că suntem formați din patru umori, iar echilibrul acestora era crucial pentru sănătate. Termenii din limbajul lor sunt și astăzi folosiți; de exemplu, descriem caracterul cu termenii „sanguin” sau „coleric”. De fapt, exercițiile fizice nu erau făcute pentru a obține un corp sculptat, ci pentru a menține echilibrul interior.

„Scopul era să îmbunătățească digestia, somnul și starea generală de bine”

– Să facem o pauză, deoarece unii s-ar putea întreba: „Cum să crezi că oamenii din Evul Mediu făceau exerciții? Erau ocupați muncind pe câmp!” Ce poți spune despre asta?
– Într-adevăr, oamenii munciau mult, fără utilaje care să le ușureze viața. Dar, trebuie menționat că aceste ghiduri se adresau mai ales celor care aveau timp liber. Ele fac o distincție clară între activitățile fizice ocazionale și exercițiile intenționate pentru sănătate. Un aspect important era timing-ul exercițiilor în funcție de activitatea zilnică și etapa de vârstă. Exercițiile erau adaptate la procesul digestiv, având scopul de a îmbunătăți digestia, somnul și starea generală de bine. Este esențial să urmați ghidul, nu puteai să te antrenezi oricând. Exercițiile trebuiau realizate între mese, la intervale precise.

– Care erau cele mai favorabile momente pentru exerciții?
– Umorile se formau din alimentație. Stomacul, cunoscut ca „cuptor”, prelucra materia, rezultatul fiind umorile care circulau în restul corpului. Momentele cele mai potrivite pentru exerciții erau considerate cele anterioare maselor, dar nu imediat după masă sau pe stomacul gol. Aceste momente ajutau digestia și eliminau umorile corupte, asociate cu bolile. Odată cu epidemia de ciumă bubonică apărută după anii 1340, oamenii au devenit mai conștienți de sănătatea lor și au început să acorde o importanță deosebită acestor ghiduri, care erau de bun-simț în contextul lor.

45%din populația Europei a murit în urma epidemiei de ciumă, între 1346-1353.

„Regimuri specifice pentru vârstnici și pe sexe”

– Mi-aduc aminte că, atunci când eram copil, mama nu mă lăsa să intru în piscină imediat după masă, spunând că trebuie să aștept două ore. Avea o mentalitate medievală, nu-i așa?
– Un exemplu tipic de gândire medievală. Existau regimuri gândite în funcție de sex, vârstă, rang social și condițiile de viață. De exemplu, dacă ai un temperament coleric, aveai nevoie de mai puțin exercițiu decât cineva cu un temperament mai rece și umed. Erau regimuri specifice pentru vârstnici, care păstrau corpul activ, având în vedere că pe măsură ce îmbătrânești, temperatura corporală scade. Cu cât îți menții corpul cald și activ, cu atât mai sănătos vei fi.

– Cum știau oamenii unde se situează pe „scala umorală”?
– Existau diferite metode de evaluare. De pildă, o persoană palidă era considerată „flegmatică”, în timp ce una cu un ten îmbujorat era văzută ca „sanguină”. Existau și tehnici diagnostice mai avansate, cum ar fi analiza urinei. Se credea că temperamentul unei persoane se poate schimba pe parcursul vieții, dar și în funcție de mediu.

– Existau diferențe în tipurile de exerciții recomandate pentru bărbați și femei?
– Da, femeilor li se recomanda exerciții mai ușoare, ca grădinăritul și plimbările. Se estimează că nu erau încurajate activitățile fizice intense. Femeile din mănăstiri, de exemplu, erau încurajate să facă exerciții ușoare și să iasă la aer curat.

Doamne care vânează în Evul Mediu

– Și ce se recomanda pentru bărbați?
– Exercițiile pentru bărbați variau în funcție de statut social. Nobilii practică vânătoarea, în timp ce preoții își desfășurau antrenamentele în interior. Călugării, de exemplu, erau încurajați să facă exerciții cu greutăți în chiliile lor, deoarece era important să rămână sănătoși pentru a putea îndeplini voința divină. Exercițiile fizice erau văzute ca o formă de apropiere de spiritualitate.

– Dacă cineva era în afara formei fizice, era judecat de societate?
– Cu siguranță, existau comentarii despre cei care erau supraponderali și se asocia erau aceste trăsături cu lăcomia. Totuși, cei care respectau aceste ghiduri erau apreciați. De exemplu, regele Edward al IV-lea al Angliei avea regimuri prescrise, dar a murit tânăr, semn că sănătatea era o grijă constantă.

– Cât de populare erau aceste ghiduri? Există dovezi despre cum erau citite?
– După apariția tiparului, aceste ghiduri au devenit foarte populare, asemănătoare cu ghidurile de fitness din zilele noastre. Mai mult de un sfert din populația masculină din Anglia știa să citească. Ghidurile erau adesea scrise în versuri pentru a fi mai ușor de memorat și transmise de la o persoană la alta.

– Existau influenceri în domeniul sănătății la acea vreme?
– Nu chiar, dar erau medici respectați care scriau ghiduri pentru nobili și regi. Acestea erau bine circulate, iar comportamentele nobililor influențau societatea în ansamblu.

Oameni care muncesc câmpul în Evul Mediu

– Poți oferi exemple de exerciții menționate? Ce despre călugării care foloseau frânghia?
– Nu se practica exact ce ne facem noi astăzi în sălile de sport, dar erau încurajate diverse activități. Grădinăritul era o activitate fizică importantă, iar plimbările în natură erau recomandate pentru reducerea anxietății. Vânătoarea era de asemenea apreciată, fiind considerată o activitate mai eficientă decât unele tratamente medicale.

„Fotbalul era văzut ca un sport vulgar și violent”

– Alergatul era o activitate comună?
– Da, dar nu era foarte menționat în ghiduri. Mersul rapid era preferat. Societatea medievală prețuia moderația. Se considera că exercițiile intense nu erau sănătoase, iar exercițiile fizice trebuiau să fie realizate cu măsură.

– Nu existau săli de sport, dar ce despre locurile de antrenament?
– Exista pregătire pentru luptă, pentru soldați, dar aristocrația nu participa la antrenamente de grup. În secolul al XVI-lea, au apărut ghiduri specifice pentru tinerii nobili. Sir Thomas Elyot, de exemplu, recomanda dansul și tirul cu arcul, activități ce implicau întregul corp, dar condamna fotbalul pentru natura sa violentă.

– Existau dovezi că oamenii se antrenau pentru a fi mai în formă?
– Oamenii făceau mișcare pentru sănătate, nu neapărat pentru aspect. Era o convingere generală că o condiție fizică bună ajută la prevenirea bolilor. Nu este exclus ca tinerii să fi avut spirit competitiv.

– În ceea ce-i privește pe țărani?
– Aceștia nu aveau regimuri speciale, dar erau conștienți de sănătate și curățenie. Călugării, în special, se angajau în activități fizice, având responsabilități comunitare. Conceptul de îngrijire a corpului era considerat o obligație morală. În acele vremuri, era important să se evite suprasolicitarea, iar mișcarea moderată era văzută ca soluția ideală.

– De ce subiectul exercițiilor fizice a fost ignorat de istorici?
– Pentru că s-a crezut că între Antichitate și Renaștere a fost o „perioadă întunecată”, dar aceasta este acum revizuită. Există multe texte medievale bogate în sfaturi despre activitatea fizică și un stil de viață sănătos.

– Ce revelație avem despre societatea medievală?
– Era mult mai rațională și preocupată de sănătate decât s-ar putea crede. Oamenii doreau să evite bolile, să aibă o viață echilibrată. Chiar dacă teoriile diferă, aveau o abordare logică față de îngrijirea corpului lor.

– Oamenii din Evul Mediu erau mai în formă decât noi?
– Rămășițele osoase sugerează că mulți sufereau de afecțiuni, dar cei din clasele superioare și soldații păreau în formă bună, fiind mai înalți și mai musculoși, semn că exercițiul fizic era apreciat. Această idee sugerează că cei din clasele superioare erau într-adevăr mai sănătoși.

– Dacă am putea aduce un călugăr din Evul Mediu în prezent, ce părere ar avea despre stilul nostru de viață?
– Probabil ar considera că ne risipim timpul, dar un tânăr călugăr poate că ar fi curios să încerce o bicicletă de fitness!

• Acest articol a fost adaptat și tradus folosind instrumente AI.