Fostul jucător a împărtășit impresii despre experiența sa în Rusia, la Groznîi, unde a jucat împreună cu Daniel Pancu și Florentin Petre, la un club condus de liderul cecen Ramzan Kadîrov, cunoscut pentru stilul său autoritar și pentru loialitatea față de Kremlin.
Andrei Mărgăritescu vorbește despre experiența din Rusia: „Pancu mi-a spus că dacă nu ai bani, nu meriți nimic”
După 4 ani la Dinamo, Andrei Mărgăritescu a fost transferat la Groznîi, unde a jucat un sezon.
„A fost o experiență dificilă. Am avut momente în care am vrut să plec, deși contractul meu era mai avantajos decât tot ce câștigasem la Dinamo. Emoțiile preluau controlul în situații negre. Fără Daniel Pancu și Florentin Petre, mă simțeam pierdut.
Am avut o discuție cu Pancu după primul meci al echipei Terek la Moscova, care s-a încheiat la egalitate. Ramzan Kadîrov, președintele Ceceniei, a venit în vestiar după meci.
Societatea de acolo era ciudată, o combinație de ruși și cejeni, iar comportamentul lor m-a surprins puțin.
Atunci când m-am întors la Piatigorsk, unde eram cazați, i-am spus lui Pancu, care nu jucase din cauza unei accidentări: ‘Vreau să plec, îl contactez pe Giovanni și îi returnez banii!'
Pancu m-a întrebat: ‘Îți permite situația financiară să faci asta? Dacă nu ai bani, nu ai valoare aici. Rămâi, totul va fi bine. Pe termen lung, vei câștiga mai mult decât în România'. M-au motivat el și Petre, așa că am decis să rămân, chiar dacă la început voiam să plec.
Am jucat acolo, iar la un meci cu Rubin Kazan, echipă de top, antrenorul mi-a dat misiunea de a-l marca pe Karadeniz, un jucător extrem de rapid. Pancu, care îl cunoștea, îmi spunea toată săptămâna că trebuie să fiu foarte atent.
Am fost atât de concentrat încât am reușit să-l opresc complet, deși aveam emoții legate de faptul că jucam în Cecenia.
Am înregistrat un rezultat de 1-1, iar mai apoi, Kadîrov a venit în vestiar. Dansa în stilul specific cecen, iar toată lumea aplauda.
După meciuri importante, el oferea premii, de exemplu, sume considerabile sau mașini. L-a întrebat pe antrenor cine suntem, acesta explicându-i că venim din România.
Kadîrov m-a plăcut, dar și-a îndreptat atenția spre alții. Colegii mi-au explicat că lui nu îi pasă de rezultate, ci de cum ne comportăm pe teren. M-am adaptat acestei viziuni.
Venea frecvent la meciuri, discuta cu noi și sublinia importanța devotamentului, lăsând deoparte rezultatele. Din această perspectivă, a fost o experiență pozitivă.
La un moment dat, discutând la masă cu Pancu și Petre, el a menționat că ar împărți premiile cu noi, dacă ar câștiga. Apoi, am realizat că și noi aveam un sentiment similar.
Într-un meci cu Spartak Moscova, Florentin a marcat, iar noi am câștigat. Era o zi națională pentru ei, iar împărțirea premiilor a fost corectă.
Rămâneai până la înlocuirea antrenorului, care aducea noi jucători. Am stat un an și jumătate cu antrenorul care ne adusese inițial.
Când a plecat, am plecat și eu. Aceasta era politica echipei. Antrenorii își aduceau adesea propriile echipe și impresari, ceea ce era o necunoscută pentru noi. În general, a fost o experiență bună, am primit salariile până la finalizarea contractului și separarea a fost amiabilă.
