Becali face tot! Dar totul e greșit!

A suferit o înfrângere cu 1-2 în Andorra, în fața echipei Inter d’Escaldes, compusă din semi-amatori. De asemenea, a pierdut și acum, 0-1 în Macedonia de Nord, cu KF Shkendija. Dar nu scorul este cel care doare, ci senzația de neputință generală. Fără construcție, fără plan, fără reacție. FCSB astăzi arată ca o navă fără busolă, având un singur om la cârmă, care decide tot: Gigi Becali.

Antrenori ca statui, jucători ca marionete

Nimeni nu comentează. Nici antrenorul, nici preparatorii, nici secunzii. Staff-ul este doar decor. Adevăratul „tehnician” se află în palat. El alcătuiește lotul, decide cine joacă și cine nu. Astăzi îi vrea înapoi pe Edjouma și Băluță, după ce i-a criticat public și i-a exclus. Mâine, îi va elimina pe Perianu și Ștefănescu, deoarece „n-au dat randament”. Este o ruletă absurdă în care carierele sunt decise pe baza dispozițiilor personale. Asta nu este strategie, ci improvizație cu resurse financiare și nervi puțini.

Florinel Tănase a fost trimis pe teren ca lider. S-a comportat ca un sabotor. În minutul 79, când FCSB încă mai spera la egalare, a intrat cu o agresivitate greu de justificat. Fault direct la adversar, într-o zonă fără pericol. Roșu direct, total meritat. A fost un gest de frustrare, nu de fotbal. Tănase și-a lăsat echipa în 10 într-un moment critic, ceea ce putea complica dramatic returul.

„Am lovit cam sus acolo, am vrut să opresc jocul”

Declarația sa de după meci este chiar mai dezamăgitoare decât gestul în sine: „Am lovit cam sus acolo, am vrut să opresc jocul. Nu a fost cu talpa”. Nu există nicio urmă de responsabilitate reală în aceste cuvinte. Nu este asumare, ci minimalizare. „Cam sus”? A fost o intrare periculoasă. „Nu cu talpa”? Arbitrul a considerat că da, iar reluările îl contrazic.

În loc să-și ceară sincer iertare, Tănase ocolește evidența și bagatelizează. Și mai afirmă: „Clar avem nevoie de Bîrligea și Alibec”. O sugestie că „eu nu pot, dar poate vin alții”. Dacă acesta e căpitanul, problema nu e doar la bancă. E în sânge. Tănase nu mai este liderul de altădată, dacă a fost vreodată.

Becali dictează, echipa suferă

Toată această confuzie vine de sus. Becali schimbă titularii pe parcurs, crezând că se joacă pe calculator, și decide dacă un jucător pleacă sau revine în direct la televizor. Nu există antrenor. Nu există continuitate. Nu există responsabilitate reală. Fiecare meci este o improvizație. Când pierzi cu Escaldes și Shkendija, două echipe care nu sperie pe nimeni, e clar că nu mai este nimic de apărat. Este doar rușine.

FCSB încă are șanse de calificare. Returul de acasă poate aduce un 2-0 salvator. Dar ce valoare are calificarea, dacă identitatea s-a pierdut complet? Cu un patron care joacă rolul de selecționer, un „lider” care nu-și asumă greșelile și un staff care este lipsit de acțiune, nicio victorie nu mai are valoare reală. Poți avansa, dar nu construiești nimic. Doar amâni dezastrul.

FCSB este prizoniera unui singur om care decide tot. Și totul este greșit. Până când cineva nu va avea curajul să spună „oprește-te,” fotbalul de acolo va fi un circ obosit, lipsit de aplauze.