
Într-adevăr, „centralul” Michael Oliver a folosit unități de măsură diferite. Nici măcar nu l-a avertizat pe Tabakovic când i-a rupt cu cotul urechea lui Marius Marin, lăsându-l plin de sânge, dar n-a ezitat să-l elimine pe Drăguș, intrat de doar trei minute, deoarece acesta a ridicat piciorul prea sus și l-ar fi lovit în cap pe Memic.
În etapa secundă, Oliver a refuzat să meargă la VAR. Trebuie să fim corecți: a avut justificare regulamentară pentru cartonașul roșu, deși Drăguș nu l-a observat pe adversar venind din spate. Totuși, pierderea băieților noștri la Zenica nu este din vina arbitrajului, ci a atmosferei ostile generată de bosniaci, atât pe teren, cât și în tribune.
Spectatorii s-au comportat necorespunzător, huiduind cu vehemență „Deșteaptă-te, române!” și scandând „Țiganii, țiganii!”. Nu ne-au tratat ca pe niște parteneri de competiție, ci ca pe dușmani, reușind să-și atingă scopul. Ar fi trebuit să înțelegem acest aspect de la început și să reacționăm corespunzător. Ianis și colegii săi ar fi trebuit să rămână calmi și stăpâni pe sine.
Ar fi trebuit să continue cu același stil de fotbal coerent și spectaculos din prima repriză, care, poate doar în opinia mea, a fost cea mai bună din actualul mandat al lui Mircea Lucescu.
Acolo, Bîrligea a marcat un gol magnific, în urma unei pase excelente între Chipciu și Mihăilă. În general, „tricolorii” au condus jocul. Regretabil este faptul că nu au reușit să se desprindă decisiv, Mihăilă (minutul 13) și Man (42) ratând ocazii din poziții foarte bune. Nimeni nu s-ar fi mirat dacă tabela ar fi arătat la pauză 2-0 sau chiar 3-0 pentru români, reflectând fidel realitatea.
Ce s-a întâmplat după pauză ar trebui să ne fie clar, deoarece naționala a ieșit schimbată în rău. Șovăitoare, slabă, vulnerabilă, a devenit o pradă ușoară pentru echipa adversă, care a profitat și, în final, a obținut victoria. Aceasta a scăpat, norocoasă, cu un 0-1 la jumătatea meciului.
A apărut o echipă a României complet transformata, de nerecunoscut, căzută fizic și moral. Scuze, parcă speriată de presiune. Incapabilă să facă pase, rătăcită. Hagi și Mihăilă nu au mai avut impact, probabil din cauza efortului depus până atunci, iar Man a redevenit egoist, nedorind să se despartă de minge.
Tinerii fundași centrali Ghiță și Racovițan au început să comită erori, iar în cele din urmă s-au lăsat păcăliți de Dzeko, veteranul care se apropie de 40 de ani! Așa, treptat, Bosnia a întors rezultatul și s-a îndreptat, să recunoaștem, spre o victorie din ce în ce mai clară. Vorba aceea, pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. I-am iertat pe bosniaci o repriză, ei ne-au învins prompt în cea de-a doua.
Dincolo de eliminarea lui Drăguș, o decizie discutabilă, rămâne întrebarea de ce a fost schimbat Bîrligea, singurul dintre elevii lui Lucescu care făcea față adversarilor din punct de vedere fizic. Un aspect la care, surprinzător, nici măcar „Sonic” Rațiu nu s-a distins ca altădată.
Indiferent de situație, trebuie să realizăm că nu s-a ratat calificarea la Zenica, ci în duelul cu Bosnia de la București, câștigat de oaspeți, în ciuda dominării „tricolorilor”. Nu are rost să ne întoarcem în trecut, fie și cu răutate, deoarece nu ajută cu nimic. Ultima noastră șansă, deși mică, este barajul din Liga Națiunilor; să ne concentrăm asupra ei și să sperăm. Poate că, de data aceasta, nu vom spera zadarnic, ce ziceți?