Acești tineri au realizat o performanță remarcabilă, devenind Campioni Mondiali la doar 13 ani, în categoria U16, reușind să-i depășească pe sportivii de 14 și 15 ani.
Ambii sunt campioni naționali, câștigători ai competițiilor balcanice și medaliați în cupele europene de ju jitsu, iar în acest an au obținut și primul lor titlu european. Am discutat cu ei și ne-au împărtășit cum au reușit aceste realizări.
“Când eram mic, mă uitam la filme cu Jackie Chan!”
De când și cum ai început să practici ju-jitsu?
Sonia: Am contactat lumea artelor marțiale datorită surorii mele, Clara Mărgărit. La 4 ani am început să o însoțesc la antrenamente, iar când participa la competiții naționale și internaționale, părinții m-au dus și pe mine. Fascinată de tot ce vedeam, am început să practic ju-jitsu la 6 ani, dorindu-mi să devin și eu ca sora mea, o mare campioană.
Vlad: În copilărie, mă uitam la filme cu Jackie Chan și visam să îi imit mișcările. Odată, antrenorii și sportivii de la clubul de arte marțiale Budo Seishin au venit la școala mea pentru a distribui fluturași, iar mama m-a dus la un antrenament deoarece aveam multă energie. De atunci au trecut 7 ani și încă îmi place la fel de mult.
Cum te influențează ju jitsu în viața de zi cu zi?
Sonia: Ju-jitsu are un impact pozitiv asupra mea; am învățat să fiu organizată, disciplinată și să îmi finalizez temele la timp pentru a putea ajunge la antrenament. Părinții și antrenorii mei pun accent pe educație. Practicând ju-jitsu, mi-am dezvoltat atenția și sunt mult mai calmă.
Vlad: Mă simt mai îndrăzneț și mai curajos decât înainte. Acum, când cineva află ce sport practic, nu mai am parte de ironii. Artele marțiale m-au ajutat să fiu mai organizat cu timpul meu și mai disciplinat.
Cum a fost la Campionatul Mondial?
Sonia: A fost o experiență extraordinară, dar și provocatoare; pare mai ușor când urmărești ca spectator. Cel mai frumos a fost să fiu alături de colegii și prietenii de la club. Suntem 7 sportivi care am concurat împreună de mici, la diverse competiții, iar acum am reușit să participăm împreună la primul nostru Mondial, unde toți am câștigat medalii. Daria Tâcmeanu și Diana Marcu au obținut două medalii de bronz, Zein Chamas și partenerul meu de mixt, Vlad, au câștigat medalia de bronz, iar Ștefan Pănuș și Darius Oancea au fost Vicecampioni Mondiali. Eu am câștigat o medalie de aur, plus o medalie de argint cu partenera mea, Bianca Dinu.
Vlad: A fost fantastic. Campionatul a avut loc pe parcursul mai multor zile, iar eu am concurat la final. Colegii mei mai mari au participat primii, iar eu i-am urmărit live de acasă. M-am bucurat enorm pentru realizările lor: senpai Ștefan Curtov și Adalin Visteanu și-au apărat titlul mondial de anul trecut, iar surorile Georgescu: Isabela și Bianca, au făcut la fel. Când am aflat că senpai Theodor Curtov și Andrei Draghici au câștigat și ei titlul mondial, am știut că și eu pot reuși.
Ce înseamnă pentru tine un titlu mondial la o vârstă atât de fragedă?
Sonia: Acest titlu mondial este o mare bucurie pentru mine, o recompensă a muncii depuse în ultimii ani. Sunt foarte fericită și l-am dorit de când am văzut-o pe sora mea pe prima treaptă a podiumului la un Campionat Mondial. Acum că l-am obținut la o vârstă fragedă, cred cu tărie că locul meu este în acest sport.
Vlad: Reprezintă o mare realizare, fiind rezultatul a mulți ani de muncă și antrenamente. Bucuria este și mai mare deoarece pe podium am fost alături de prietenii mei, frații Pănuș: Nectarie și Ecaterina, care au câștigat și ei medalia de bronz în aceeași categorie. Acest rezultat a apărut într-o perioadă solicitantă, fiind în clasa a 7-a, iar până la Evaluarea Națională mai este puțin. Am reușit să îmbin sportul cu școala și îmi doresc să intru la un liceu bun. Rezultatul a fost posibil cu ajutorul antrenorilor de la club, cărora le mulțumesc.
Cum te-au primit colegii și profesorii de la școală după ce ai devenit campion mondial?
Sonia: Majoritatea colegilor și profesorilor m-au întâmpinat cu bucurie pentru rezultatele mele, am fost admirată, iar acest lucru m-a făcut fericită. Și colegii de la antrenament ne-au primit cu flori și bomboane. Antrenorii care ne-au fost alături au prezentat rezultatele ca pe un succes, iar noi am fost aplaudați de colegii de antrenament și părinți.
Vlad: Colegii m-au aplaudat de când am intrat în clasă cu medalia. Dirigintele meu, profesor de educație fizică și sport, a informat pe toată lumea despre rezultatele competiției în timpul absenței mele. Profesorii m-au felicitat călduros.
Unde visezi să ajungi?
Sonia: Visez să continui să performez, să concur enz la seniori și să mă calific la Jocurile Mondiale, așa cum au făcut antrenorii mei. La Jocurile Mondiale pot participa doar sportivii seniori, iar această competiție este cea mai prestigioasă multisport din lume, după Jocurile Olimpice, deci acolo vreau să ajung.
Vlad: Deocamdată nu mă gândesc prea departe. Anul viitor mondiale vor avea loc în Thailanda, sper să îmbunătățesc rezultatele de anul acesta. Împreună cu partenera mea, Sonia Mărgărit, ne dorim să ne apărăm titlul la mixt, dar îmi doresc și o medalie de aur la duo masculin alături de Zein Chamas. Până atunci, avem competiții europene și balcanice, unde trebuie să reprezentăm România cu mândrie.
