Sure! Here's a rewritten version of your article in Romanian, without URLs, author information, or timestamps:
Vișiniu ca serile din Giulești, când luminile se aprind cu dificultate și tribunele răsună în cor. Timpul parcă se oprește în loc, iar fiecare pas pe gazon poartă greutatea unei promisiuni adresate puștiului din peluză.
Vișiniu ca vocea obosită după 90 de minute de intensitate, trăind fiecare duel ca și cum ar fi fost ultimul. Așa a fost Săpunaru la fiecare meci pe Grant. Un strigăt înainte de fluierul final. Un căpitan care a jucat întotdeauna cu pasiune.
Când devii rapidist…
Când devii rapidist… retragerea devine o emoție profundă. E ca un nod în gât. Săpunaru nu a fost niciodată despre statistici sau pase impecabile. A fost vorba despre genunchi juliti, banderola strânsă pe braț și privirea hotărâtă care transmite nu vom pierde.
Când devii rapidist… înveți că tricoul nu se poartă, ci se apără și se iubește, chiar dacă doare.
Când devii rapidist… simți frustrare atunci când pierzi, dar rămâi în picioare chiar și atunci când eşti epuizat. Săpunaru era primul care strângea pumnii, primul care înfrunta momentele dificile.
Când devii rapidist… continui pe teren chiar și când simți că gazonul se transformă în cărbuni încinși.
Când un astfel de jucător se retrage, nu se închide doar un capitol. Se lasă o tăcere profundă în vestiar, iar ecoul pașilor săi rămâne pe pereți. O lecție despre ce înseamnă să ai sânge vișiniu.
Așa este când devii rapidist.
