Am început să mă interesez de fotografia sportivă din dorința de a-mi îmbunătăți abilitățile – să învăț să gestionez mișcarea și să surprind acțiunea fără a o întrerupe. În calitate de fotograf de nuntă în București, am realizat că, pe lângă stil și compoziție, este crucial să înțelegem mișcarea. Să o resimțim și să fim pregătiți pentru ea. La fel ca într-un meci, și într-o nuntă există momente cheie. Iar când acestea apar, nu ai timp de repetiții. Ai doar o singură ocazie.
Importanța mișcării: lecții din sport
În sport, totul se desfășoară în momente scurte. Un sprint, o pasă, o mișcare decisivă. Nu există reluări și nu poți spune „hai să mai încercăm o dată”. Fotograful trebuie să fie deja prezent – cu ochiul format, degetul pe declanșator și mintea pregătită. Aceleași principii se aplică și în fotografia de nuntă.
Deși, dintr-o primă perspectivă, o nuntă pare un eveniment calm și elegant… din spatele aparatului de fotografiat, situația se percepe diferit. Mirii intră în sală, se privesc emoționați, zâmbesc, dansează, se îmbrățișează. Există o continuă mișcare – vie, autentică și imprevizibilă. Fiecare gest poate deveni o fotografie memorabilă… sau o ocazie ratată, dacă nu ești pregătit.
Se spune că cei mai buni sportivi nu reacționează, ci anticipează. Aceeași strategie ar trebui să caracterizeze gândirea unui fotograf de nuntă. Trebuie să știi unde se va desfășura acțiunea înainte de a începe. Să te așezi strategic. Să simți dinamica momentului înainte ca acesta să se manifeste.
Un exemplu simplu, dar crucial: intrarea miresei în biserică. Nu este suficient să te așezi și să apeși pe declanșator când se îndreaptă spre altar. Trebuie să fii deja acolo, cu unghiul corect, cu setările ajustate, cu lumina analizată și, poate cel mai important, să fii atent la reacțiile celor din jur: mirele, părinții, invitații. Toți fac parte din acea scenă. Este o coregrafie în desfășurare, iar tu ești acolo să o surprinzi fără să o întrerupi.
Echipamentul: legătura între sport și nunți
Un aspect fascinant al fotografiei sportive este dependența de echipamente de calitate superioară – nu din dorința de a avea „jucării scumpe”, ci din necesitatea de a înfrunta adversitățile timpului și distanței. În fotografia de nuntă, ne confruntăm de asemenea cu acești factori. Diferența constă în faptul că, în loc de o minge care zboară, avem un mire care-și îmbrățișează soția, un copil care aleargă spre ringul de dans sau o îmbrățișare emoționantă, pe care nu o poți repeta.
Teleobiectivele sunt cu certitudine un element comun între cele două domenii. În sport, ele sunt folosite pentru a surprinde acțiunea de la distanță – când fotograful se află pe marginea terenului și trebuie să capteze expresia unui jucător aflat la 60 de metri. În fotografia de nuntă, nu am nevoie de aceeași distanță, dar folosesc teleobiectivele pentru a obține compresie, discreție și o profunditate de câmp redusă. Acestea îmi permit să izolez subiectul, să creez același fundal blurat (bokeh) atât de apreciat și să surprind emoția fără a fi intruziv.
La Mirragio, utilizăm frecvent obiective de 85mm și 135mm, în special pentru ședințele foto cu mirii. Aceste obiective ne oferă oportunitatea de a surprinde emoția fără a cere repetarea gestului, fără a invada spațiul personal al cuplului. În anumite locații, cum ar fi bisericile catolice, unde libertatea de mișcare este limitată, distanța unui teleobiectiv devine esențială pentru a rămâne discret, dar eficient.
De asemenea, din fotografia sportivă am învățat cât de important este să ai un autofocus rapid și precis. În sport, dacă aparatul nu urmărește subiectul, ai pierdut momentul. La nunți, regula este aceeași: dacă nu ești rapid și focusul este incorect, ai pierdut zâmbetul, lacrima sau reacția. De aceea, utilizez aparate cu performanțe bune în focus tracking – este ca și cum ai avea un „coechipier” care te sprijină în momentele critice.
Ponderarea greutății echipamentului este, de asemenea, crucială. Fotografii sportivi lucrează ore întregi cu echipamente mari și grele, în condiții adesea dificile. La nunți, avem același ritm: 10-14 ore de muncă, constant pe drum, mereu pregătiți. De aceea, alegerea echipamentului nu se face doar pe bază tehnică, ci și ergonomic.
Setările care pot salva momentul
Poti avea cel mai bun aparat și cele mai bune obiective – dar dacă nu știi cum să-l configurezi în situații de mișcare, riști să pierzi cadrele importante. În fotografia sportivă, setările trebuie ajustate pentru viteză și reacție. Nu există „lasă că mai facem o poză”. La fel este și în fotografia de nuntă.
Când vine vorba de mișcare, primul lucru pe care îl înveți este că timpul de expunere trebuie să fie scurt. La dansuri, la ieșiri din biserică, la aruncarea buchetului sau la jocuri de lumini, folosesc adesea timpi de 1/500s sau chiar mai scurți. Aceasta este singura metodă prin care pot „îngheța” momentul, fără a genera blur sau mișcări necontrolate în cadru.
Un timp de expunere scurt înseamnă că ai nevoie de mai multă lumină – iar când aceasta lipsește (așa cum se petrece frecvent în restaurante sau biserici), trebuie să compensezi prin creșterea valorii ISO. Nu mi-a fost întotdeauna ușor să setez ISO-ul la 3200 sau 6400, dar am realizat că o fotografie clară, chiar cu granulație, este de preferat unei fotografii neclare, chiar dacă este „curată”. Cam așa procedează și fotografii sportivi în meciuri nocturne sau în săli întunecate.
Un alt aspect pe care l-am preluat din lumea sportului este utilizarea modului manual sau semi-automat – mai precis, modul cu prioritate de timp (Tv / S). În momentele cu mișcare intensă, setez timpul de expunere și las aparatul să decidă celelalte setări bazate pe lumină. Este un compromiss eficient care îmi asigură controlul, dar și rapiditatea. Pentru momente mai statice, revin la modul manual, dar în timp ce mă mișc… prefer să fiu sigură că nu ratez cadrul.
Un alt detaliu important este balansul de alb. Chiar dacă pare mai puțin relevant în contexte de mișcare, la evenimentele live (similar cu sportivii), lumina poate varia rapid – de la surse calde la cele reci, de la lumină naturală la umbre profunde. Folosirea unui balans de alb personalizat sau măcar stabilirea unei valori constante contribuie la uniformitatea imaginilor, mai ales când livrezi zeci de fotografii.
Compoziția în mișcare: cum să vezi rapid
Una dintre cele mai mari provocări în fotografierea în mișcare este compoziția. Și aici, fotografia sportivă oferă adevărate lecții de viteză vizuală. Pe teren, nu ai timp să aranjezi jucătorii în cadru, să le explici unde să stea, să compui perfect. Lucrezi cu ce ai – și cu ce observi în acea fracțiune de secundă. Exact așa se întâmplă și pe parcursul unei nunți.
Am învățat de la fotografii sportivi să identific compoziția din mers. Să fiu mereu conștientă de poziția subiectului în cadru, să intuiesc mișcarea lui, să prevăd unde va fi în secunda următoare și să compun astfel încât să existe spațiu pentru „respirație” – ceea ce numim în fotografie „lead room”.
Un alt truc pe care îl aplic în timpul evenimentelor este fotografierea în rafală controlată. Asta nu înseamnă să fac sute de cadre aleurea, ci să surprind 3-4 imagini în succesiune rapidă în timpul unei mișcări, pentru a avea de unde a alege acel moment perfect – ochii deschiși, zâmbetul complet, corpul într-o poziție ideală. Este o tehnică frecvent întâlnită în fotografia sportivă, pe care am adaptat-o la stilul meu.
