Chiar mă amuză ideea că am avut noroc la tragerea la sorți a grupelor CM 2026, deoarece am căzut cu Australia, Paraguay și Statele Unite. Sigur că n-am fost puși într-o situație proastă. Totuși, mi se pare că discutăm prea devreme despre Mondiale, deși mai trebuie să disputăm, pentru a ajunge acolo, două meciuri de baraj. Ambele sunt dificile, mai ales primul, cel cu Turcia, programat pentru 26 martie viitor.
Acesta va fi greu și din cauza deciziei de a se juca într-o singură manșă, fără retur, și pe terenul echipei mai bine clasate. Turcia ocupă locul 25 în ierarhia FIFA, în timp ce România se află pe locul 47. Așa au decis autoritățile competente, iar regulamentul, deși contestabil, trebuie respectat.
E evident că echipa națională va pleca la Istanbul cu șanse reduse. Cu una limitată, de outsider. Acest lucru se datorează faptului că fotbalul din Turcia este în momentul de față superior celui românesc, atât în privința competiției interne, cât și a performanțelor internaționale.
Adevărat că, în urmă cu 30-40 de ani, otomanii erau învinși frecvent de noi. Însă acele vremuri sunt de mult apuse, iar Galatasaray joacă acum în elita Champions League, competiție la care FCSB a renunțat rapid.
Galatasaray a reușit să-l transfere pe nigerianul Osimhen de la Napoli cu 75 de milioane de euro și să-i ofere un salariu anual de 15 milioane. De asemenea, rezerva sa, argentinianul Icardi, fost jucător la Inter și PSG, primește 7,5 milioane pe an, iar în Superliga României, niciun jucător nu câștigă peste jumătate de milion. Situația este similară și la Fenerbahce și Beșiktaș.
Comparațiile ne dezavantajează și mai mult, devenind uneori umilitoare, mai ales când ne referim la echipele naționale. Dacă întreg lotul nostru, format din 23 de jucători, este evaluat la circa 90 de milioane de euro, jumătate dintre aceștia provin de la Radu Drăgușin, în timp ce turcii au doi tineri fotbaliști, Arda Guler de la Real Madrid și Kenan Yildiz de la Juventus, cotați împreună la 135 de milioane, 60, respectiv 75!
Și dacă-l adăugăm pe căpitanul Hakan Calhanoglu, fost elev al lui Chivu la Inter, care valorează 25 de milioane, constatăm că turcii au un avantaj clar. Ce am mai fi putut spune despre faptul că avem un român, fie și pe banca de rezerve, legitimat la Real sau Juventus?
Hakan Calhanoglu, star la Inter Milano
Am ales această lungă introducere pentru a sublinia că, atât datorită calității de gazdă, cât și valorii, Turcia este favorit la meciul din 26 martie. Cu alte cuvinte, o victorie a României, în afară de egal, ar fi considerată o surpriză. Una în care noi trebuie să avem încredere.
Speri ca băieții lui Lucescu să reușească să răstoarne pronosticurile și să iasă învingători pe Beșiktaș Park, unul dintre cele mai moderne stadioane din lume. Dacă FCSB a reușit să revină de la 1-3 în fața lui Feyenoord și să câștige, de ce n-ar putea și „tricolorii” să ofere o surpriză pe malul Bosforului?
Totuși, trebuie să privim realist situația și să recunoaștem că naționala se confruntă cu probleme. De exemplu, Drăgușin a reluat antrenamentele, dar încă nu a jucat un meci oficial pentru Tottenham. Burcă este în continuare în pauză, iar campionatul din China se va relua în ianuarie-februarie. Stanciu nu mai este titular la Genoa, iar Drăguș este suspendat, ceea ce îi dă lui Mircea Lucescu motive de îngrijorare.
Și apoi, ce va putea realiza el gândindu-se că jucătorii din campionatele externe, care joacă în weekendul din 21-22 martie, vor ajunge la Mogoșoaia abia pe 23 pentru a se îmbarca spre Turcia pe 24?
Pe lângă antrenamentul de acomodare cu gazonul din Istanbul, Lucescu va avea la dispoziție o singură ședință de pregătire, maximum două, un timp insuficient pentru omogenizare. Chiar dacă etapa din Superligă din 21-22 se va amâna, cum ar fi normal, tot va fi o presiune mare. Dar vom mai discuta despre toate acestea.
