În 1970, alături de Ilie Năstase, Ion Țiriac (în prezent la 86 de ani) a obținut un titlu la turneul de la Roland Garros, la proba de dublu. Când a fost întrebat despre adversarii săi cei mai redutabili, nu a menționat niciun jucător de tenis.
Miliardarul român a răspuns într-o manieră „filozofică”, subliniind că adevăratul său rival a fost el însuși, luptându-se în fiecare zi pentru a deveni mai bun, fie că era vorba despre hochei pe gheață, tenis sau afaceri.
Cel mai mare adversar al lui Ion Țiriac: „Dacă vrei să fiu filosofic, am fost eu singur.”
„Dacă vrei să fiu filosofic, m-am luptat cu mine însumi, căutând să devin mai bun în ceea ce făceam.
De asemenea, am avut o educație strictă. Mama mea, care avea doar 1,50 metri înălțime, îmi dădea palme care mă făceau să nu mă văd în oglindă.
Îmi spunea: ‘Scoate mâinile din buzunare, salută respectuos atât domnii, cât și doamnele, că așa se cuvine.'
„Nici nu aș vrea să trăiesc în următorii cincizeci de ani.”
Părintele meu, Dumnezeu să-l odihnească, purta întotdeauna pantofi de culori diferite, pălărie din fetru și costum cu trei piese, ceea ce arată o cu totul altă lume și cultură.
„Nici nu aș vrea să trăiesc în următorii cincizeci de ani. Viața pe care am trăit-o nu mai există astăzi,” a spus Ion Țiriac în cadrul emisiunii „Școala sportivă.”
Ion Țiriac, reflecții despre bani și moarte
„Nici măcar cămașa aceasta nu o voi lua cu mine. În viața aceasta am realizat multe. Mă voi duce mulțumit? Deși nu sunt nemulțumit, aș mai repeta experiența? Niciodată!
„Pentru că nu am avut timp să admir o floare înflorind, să văd o frunză verde, să petrec cu familia, să mă bucur cu prietenii, sau să beau o sticlă de vin.
„Am muncit neîncetat. Merită? Nu, nu merită. Asta este tot ce pot spune despre viața unuia dintre cei mai influenți oameni ai secolului. Și când mă întrebi: ‘Ai putea să o faci din nou?' Răspunsul meu este da, pentru că m-am născut în timpul războiului și am trăit după aceea.
„Am muncit neîncetat. Merită? Nu, nu merită.”
Experiențele acelei perioade m-au format. La șaisprezece ani, munca la Steagul Roșu era o realitate, iar venitul meu era de 375 de lei pe lună,” a adăugat Ion Țiriac în emisiunea „Școala sportivă.”
„Nu am timp să cheltui bani, darămite să mă ocup de alte lucruri. Este ca și cum te-ai lupta cu morile de vânt, iar acolo nu este un loc favorabil,” a concluzionat Ion Țiriac.
