Here’s the rewritten article in Romanian, with links and author data removed:
George Gavrilaș a avut două intervenții excelente în actul secund al meciului împotriva formației lui Vasile Miriuță.
Cine este George Gavrilaș? A câștigat campionatul cu Astra și, la vârsta de 16 ani, a avut oportunitatea de a se alătura AC Milan. Povestea sa a fost prezentată de jurnalistul Gabi Chirea.
Cine este George Gavrilaș, eroul lui Metaloglobus
„Am început fotbalul în Sighetu Marmației și la 11 ani am plecat de acasă, la Luceafărul 2000 Dej. Era o echipă locală, dar nu era ceea ce își doreau părinții pentru mine. Am fost portar de la început, fratele meu, mai mare, dorea să fie atacant. Eu am rămas la Unirea Dej, echipă satelit al CFR Cluj, unde am debutat în Liga 2 la 16 ani. După retrogradare, am continuat în Liga 3, jucând două sezoane la juniori și Liga 3.” a spus Gavrilaș.
Putea ajunge la academia AC Milan la 16 ani
„În acea perioadă, reprezentanții AC Milan au venit și m-au observat în câteva meciuri. Mi-au sugerat să vin în Italia, dar din păcate, s-au iscat probleme de transfer, o sumă prea mare. Probabil că mi-am schimbat complet traiectoria carierei, dar nu mă plâng, am avut o carieră bună și am fost mândru că Milan m-a dorit.”
Apoi, m-am mutat mai aproape de casă, la Baia Mare, care era în Liga 2. Baia Mare nu dispunea de fonduri suficiente pentru transferul meu, astfel un impresar de acolo m-a cumpărat de la Dej. Ulterior, am ajuns la Astra Ploiești, unde antrenor era Nicolo Napoli. Acolo am avut colegi portari foarte valoroși, precum Cristi Munteanu, Cătălin Grigore, Bogdan Miron, Dani Coman, Silviu Lung și Plamen Iliev.
A câștigat campionatul, Cupa României și două Supercupe cu Astra Giurgiu
„La început a fost mai dificil. Am jucat la echipa secundă, după fuziunea cu Dunărea Giurgiu. Ulterior, am fost împrumutat la Brăila, aflându-se pe ultimul loc în Liga 2, unde am stat jumătate de an și am reușit să ne salvăm de la retrogradare. La ultima etapă, când eram pe drum spre casă, am fost sunat de Florin Prunea, președintele clubului. Mi-a cerut să mă întorc rapid, deoarece trebuia să plec în cantonament cu prima echipă.
Am câștigat campionatul, Cupa României și două Supercupe. Clubul s-a desființat, dar nu am avut restanțe mari. Au existat întârzieri, chiar și atunci când am câștigat titlul, dar banii au fost achitați. Cel puțin în cazul meu, nu am nimic de reproșat.
Am fost convocat o singură dată la naționala U21. Am fost coleg cu Gicu Grozav și Nicolae Stanciu. Suntem prieteni și am mai discutat, am rămas în legătură. Mă așteptam ca Stanciu să devină un lider al naționalei, având în vedere modul în care îl percepeau antrenorii și ceilalți jucători. Erau așteptări mari de la el, deși pe vremea aceea era mai timid în vestiar, spre deosebire de Gicu Grozav, care era mai deschis, având deja un statut după plecarea la Standard Liege.”
