–
Gestul de a-l invita pe Valentin Ceaușescu la Gala ANS nu ar trebui considerat o simplă curiozitate. Din păcate, nimeni nu pare să observe acest lucru.
Încet-încet, asemănător vampirului Lestat din romanele Annei Rice, Valentin Ceaușescu se îndreaptă spre lumina reflectoarelor, după 30 de ani de absență.
În ultimele cinci ani, a fost readus în actualitate de Steaua '86, acea organizație criptocomunistă care încearcă să readucă în prim-plan Epoca de Aur (și) în fotbal. La început timid, acum cu fast, pe covorul roșu la un eveniment organizat de statul român. După 35 de ani de democrație, când câțiva milioane de oameni interacționează pe facebook, momentul părea propice pentru această întoarcere simbolică.
„Dacă l-ați cunoaște, v-ați lipi de sufletul lui”
Valentin s-a reîntors la noi într-o formă fragile, cu obraji roșii de emoție și aplaudat de personalități din lumea sportului. Ladislau Boloni l-a descris ca fiind „un om deosebit, puternic, foarte inteligent!”. Această imagine i-a fost completată în mai puțin de 24 de ore de Tudorel Stoica, celebrul mijlocaș, care a enunțat că: „Dacă l-ați cunoaște, v-ați lipi de sufletul lui, inevitabil.”
De asemenea, Valentin a fost considerat un „vizionar”, conform caracterizării lui Ionuț Lupescu. Totuși, este necesară o clarificare.
Ca fost angajat al UEFA, „Neamțul” probabil nu realizează că un individ ce a făcut parte din cercul vicios al celei mai brutale dictaturi comuniste din Europa de Est a avut acces la resurse nelimitate pentru a-și îndeplini „viziunea”. Similar, Reinhard Heydrich a fost văzut ca un vizionar atunci când a perfecționat mașina de război nazistă din Moravia și Boemia. De asemenea, Mussolini a fost considerat vizionar pentru eficiența trenurilor sale.
Valentin Ceaușescu, la gala ANS
Valentin Ceaușescu, un profesionist oarecare
În stilul său arhicunoscut, Valentin a fost totul pentru toți, cu excepția „băiatului lui tata”.
S-a ajuns la consensus că nu mai este asociat cu dinastia care a menținut țara în întuneric, teroare și foame, în timp ce el strângea opere de artă și cărți rare.
Educat în comunism la Imperial College London, cu câțiva ani înainte ca tatăl său să închidă frontierele României, Valentin a fost liberat în 2025 de povara moștenită a numelui. A fost privit ca „de-al nostru”, un profesionist în rândul altor profesioniști, un cetățean care „s-a abținut de la politică”, conform caracterizărilor de pe diverse platforme online.
Ceaușismul, o problemă persistentă
De ce, însă, reacțiile rămân atât de slabe?
Poate pentru că, fiind purtători ai ceaușismului, nu putem respinge complet această moștenire. Rămânem influențați de mecanismele vremurilor corupte prin care am trecut, de relativismul violent și de lipsa de discernământ. Îndemnul lui Valentin de a participa la un eveniment public, la 35 de ani și jumătate după o perioadă de violență generată de refuzul tatălui său de a asculta voința propriului popor, reflectă în noi un reflex condiționat dezvoltat de acea dinastie.
Ada Milea pare să aibă dreptate în versurile sale: „Ceaușescu e în mine, e în tine, e în fabrici și-n uzine / Azi îl poartă fiecare, Ceaușescu-n veci nu moare”. Valentin reprezintă rămășița unui regim cu care am coabitat mult după dispariția sa. Recunoaștem acest virus, dar ne păcălim că acum este inofensiv. Evident că nu este, se manifestă în reflexele noastre anti-democratice, în laudele excesive de la Gala ANS și în confuzia morală pe care o traversăm. Este un virus care caută slăbiciuni într-un sistem imunitar deja afectat.
