Ce rost are să fi primit 41 de goluri? De ce ne plângem că handbalul autohton nu mai avansează, dar acum se discută despre naturalizarea unei „tinere speranțe”, Asma Elghaoui, care are doar 33 de ani?
Handbalul feminin se apropie tot mai mult de contraperformanțele celui masculin și înfrângerea de 26-41 în meciul de pregătire cu Olanda nu pare să surprindă pe nimeni.
Se pare că odată cu retragerea Cristinei Neagu s-a încheiat o eră în acest sport. Atunci când asculți opiniile marilor jucători rămași, cum ar fi Radu Voina sau Vasile Stîngă, ai senzația că au nemulțumiri legate de conducerea federației.
Dar după ce te plimbi prin țară și participi la meciuri de juniori, ajungi să le dai dreptate. Este clar că handbalul feminin ar putea avea un viitor, dar nimănui nu-i pasă.

Lotul României pentru Campionatul European de handbal
Ne lăudăm cu tineri, dar optăm pentru naturalizări
41 de goluri primite de la Olanda – desigur, Pera a decis să încerce tineretul, dar dacă urmărești canalele de socializare legate de handbal, ai impresia că suntem cei mai buni la juniori. Se discută mult despre viitorul handbalului, despre ce se face pentru juniori. Totul pare doar o iluzie!
Realitatea este că handbalul românesc se pregătește să o naturalizeze pe Asma Elghaoui, pivot tunisian, dar are 33 de ani. Este corect să naturalizăm, dar cât timp mai poate juca Asma pentru echipa națională?
Îndată ce împlinește 34 de ani, este de așteptat să se retragă în maximum 2 ani. Ce bine poate aduce handbalului? Aceasta este o situație similară cu cea a lui Ante Kuduz: a fost naturalizat, dar nu își dorește să joace pentru națională, amintindu-și de antrenorii din Constanța. Este o strategie deosebit de înțeleaptă, nu-i așa?
Viitor există în handbalul feminin, dar nimănui nu-i pasă
Dacă analizăm echipele din Liga Florilor, observăm că doar Zalău, sub conducerea lui Tadici, are jucătoare autohtone, formate în pepiniera națională, în rest campionatul fiind plin de jucătoare străine.
Unii spun că echipele beneficiază de susținere din partea primăriilor, dar nimeni nu le cere socoteală. Se pare că sportul românesc a devenit o afacere pentru cluburile finanțate cu fonduri publice.
Revenind la tinerile talente născute între 2004 și 2010: Noemi Mezei (2004), pivot la Bistrița, dar echipa joacă cu străine; Alexia Niță (2007), extremă stângă la HC Zalău; Teodora Damian, centru, născută în 2006, la Minaur Baia Mare; Bianca Brânzaru, inter, de la CSM Ploiești, la doar 14 ani, dar deja un talent remarcabil. Și să nu o uităm pe Mihaela Eftimie, extremă stângă, născută în 2008, pregătită la Gloria Buzău de Daniela Braniște, o jucătoare excepțională!
Dar cine le observă? Îi pasă cuiva? Care este starea de spirit a acestor tinere când văd că în echipele de club sunt promovate jucătoare aduse din străinătate, iar naționala optează pentru naturalizări la o vârstă înaintată? Cum ne putem aștepta la rezultate în asemenea condiții?