Conform unui obicei geto-dac, la Federația Română de Canotaj au primit prime toți angajații, iar se pare că și trestiile din lacul Snagov au fost recompensate, însă nimeni nu a întrebat câți bani le-au intrat în conturi.
Ce se întâmplă cu țara aceasta și cu sportul ei? Am citit raportul Curții de Conturi și am impresia că trăiesc într-un basm absurd, unde performanța olimpică este doar un pretext pentru ca angajații federațiilor să-și umple buzunarele. Se vorbește mereu de austeritate, de strâns curelele, dar prin federațiile sportive circulă banii ca în Las Vegas.
Voi luați medalii, că premiem pe alții
La Federația Română de Canotaj, între 2021 și 2024, s-au distribuit prime totale de aproape 2,5 milioane lei, echivalentul a circa 492.000 de euro, unor persoane care, din punct de vedere juridic, nu aveau nicio legătură cu medaliile câștigate de sportivi. Nu existau criterii clare de premiere, pur și simplu s-au împărțit banii.
Și cine era la conducere? Doamna Elisabeta Lipă, președinta federației, acum deputată. După Tokyo 2021, a oferit 831.000 lei personalului administrativ, incluzând chefii, contabilul, dar și muncitorii de la Dunăre. Poate că peștii din Pantelimon și Snagov și-au înregistrat și ei pretențiile.
După trei ani, după Paris 2024, suma s-a dublat. Personalul a primit 1,6 milioane lei, iar sumele pentru cei care nu au realizat nimic concret au variat între 200 și 10.000 de euro. Consultanții și contabilul-șef au obținut cele mai mari prime, însă restul… e ca și cum ai hrăni porumbul la urși și ceai păsărilor.
Sportivii pentru toți angajații
Nu contest meritele sportivilor, ci dimpotrivă. Cei care depun eforturi considerabile pentru a câștiga medalii merită tot respectul. Dar cum justifici primele acordate contabilului, bucătarului sau fochistului cu aceleași sume? Ce contribuție concretă au avut la argintul sau aurul olimpic?
E un paradox, performanța reală este recompensată pe hârtie, în timp ce banii publici se duc către persoane care nu au realizat nimic.
Aici se află România adevărată, cea pe care nu o vedem la televizor, unde sistemul premiază formalitatea, nu meritul. Unde performanța se transformă în bani pentru unii, iar ceilalți primesc un bonus de prezență. E o formă subtilă de corupție, sistemică, bazată pe acte și facturi, nu pe intimidare, dar la fel de eficientă. România care transformă succesul sportivilor în beneficii administrative.
Sprijiniți sportul, dați țării, dar nu în acest mod. Nu recompensându-i pe cei care nu participă efectiv la competiții, nu oferind sume enorme celor care nu câștigă medalii. Sportul trebuie să fie respectat, nu exploatat sub masca acestui respect.
Ce facem cu banii?
Curtea de Conturi solicită restituirea sumelor către ANS, iar ANAF și Parchetul vor fi informate. Probabil vom asista la un spectacol plin de contestații și explicații birocratice. Între timp, România rămâne cu vestea că premiile pentru canotaj au ajuns mai mult la cei care se ocupă de documente și semnături decât la cei care efectiv trag la rame.
Așadar, în această țară, unde corupția pare a fi o tradiție, „șampionii” adevărați trag la rame, în timp ce fochiștii trag facturi. Și, cum spunea un fost politician: „Dați înapoi banii, hoților!”
