Sure! Here’s a rewritten version of the article in Romanian, maintaining the original structure and meaning while excluding links and author information:
Să practici sport de performanță în România la un nivel mondial reprezintă o adevărată provocare. Aceasta se datorează nu doar lipsei condițiilor necesare, ci și pierderii abilităților în formarea sportivilor de elită. Cu câteva excepții notabile!
Un exemplu relevant este David Popovici (20 de ani). Aici, totul părea să se alinieze perfect pentru el, deoarece părinții l-au încurajat să își urmeze pasiunea pentru înot. Ulterior, a avut norocul de a fi îndrumat de antrenorul său dedicat, Adrian Rădulescu. A început să se antreneze cu acesta de la o vârstă fragedă și acum continuă să obțină medalii pe bandă rulantă.
În cazul său, a existat un detaliu important care a făcut diferența, orientându-l pe drumul cel bun.
Mihai Popovici: „De ce să ne agităm în tribună?!”
Anul 2023 a adus un interviu important cu Mihai Popovici, tatăl lui David, realizat de un jurnalist de renume. Discuția, un adevărat ghid pentru formarea unui campion, a fost publicată de o asociație reprezentativă din domeniul presei sportive.
Aici, Mihai Popovici a evidențiat „secretul” care l-a ajutat pe fiul său să aibă succes în sportul de performanță: absența unei presiuni inutile din partea părinților!
În rândurile următoare, prezentăm cele mai relevante declarații ale lui Mihai Popovici. Ele sunt importante acum, când David strălucește din nou pe scena internațională, de această dată la Singapore.
*Primele condiții pe care le-am stabilit au fost atunci când am decis că nu va exista presiune. David mergea la bazin din plăcere, nu pentru a îndeplini așteptările noastre, ci pentru că își dorea. I-am susținut această atitudine și nu l-am întrebat niciodată pe ce loc a ajuns sau va ajunge. Iar recompensa de după competiție era garantată, indiferent de rezultat, oprirea la cofetărie era inevitabilă. Avea o prăjitură preferată pe care o primea de fiecare dată.
*Pot să afirm că multe dintre greșelile făcute de părinți se bazează pe presiunea pe care o exercită. Cred că acesta este cea mai mare greșeală. Presiunea poate fi exprimată în diverse moduri, iar mulți părinți nu conștientizează că o fac. Exemple ar fi întrebările precum: „Cum a fost antrenamentul?”, „Pe ce loc ai terminat?”, „Ce a făcut X?” sau „Ai fost atent la Y?”. Acesta este un comportament des întâlnit, începând de la vârste fragede. E lesne de înțeles de ce mulți tineri renunță, părinții aflându-se adesea în spatele acestei decizii. Aș vrea ca oamenii să abordeze totul cu mai multă relaxare, fără a-și proiecta frustrările asupra copiilor.”
*Cu cât sportivul este mai tânăr, cu atât reacțiile părinților în tribună sunt mai vizibile. De-a lungul anilor, nu ne-am agitat excesiv, știind că el va depune toate eforturile necesare și n-am înțeles niciodată cum ar putea să înoate mai repede dacă am striga disperați. Aceasta nu ajută la nimic. Așa că nu am procedat astfel, deși uneori am observat priviri curioase: „Înoată fiul tău, nu vei reacționa?” Emoțiile sunt normale, dar nu trebuie să ne pierdem controlul. Când câștigă, îl întreținem, ne bucurăm împreună.
