Sure! Here’s a rewritten version of the article in Romanian, maintaining the original meaning while omitting links and author information:
Marius Florea Vizante, în vârstă de 53 de ani, este un actor român de teatru și film, recunoscut pentru roluri importante în lucrări precum „Filantropica”, „California Dreamin” și „Restul e tăcere”.
În prezent, Vizante joacă pe scenele din București, își montează spectacolele și participă activ la proiecte culturale și educaționale. Este cunoscut pentru carisma sa și pentru faptul că a devenit unul dintre cei mai apreciați actori din perioada de tranziție. Dar cum se raportează el la sport? Să aflăm.
– Vizante, spune-mi, te rog, urmărești sport? Te uiți la meciuri, ai fost pe stadioane, ai făcut și tu sport? Ce părere ai despre Bundesliga?
– Dragă cititor, de mic am fost atras de sport. De la vârsta de șapte ani mergeam frecvent la stadion. Am asistat la evenimente de atletism și am avut ocazia să-l văd pe Coraș și pe Hagi. Am văzut multe meciuri pe Ghencea și-am trăit intens meciul cu Danemarca de pe Arena Națională.
Marius Florea Vizante: „Îmi place sportul – el nu mă-i place pe mine!”
La zece ani, jucam fotbal la Steaua, iar după câteva luni am devenit portar. Apoi am trecut la handbal (tot în poartă!). La un moment dat, schiurile m-au costat și câteva accidentări. Pe scurt, îmi place sportul, dar el nu prea mă îndrăgește!
În zilele noastre, cu atâtea canale sportive la televizor, ajung mult mai rar pe arenă. Așa cum spunea Petre Ţuţea: „Eu nu urmăresc fotbalul, ci fotbalitatea!”. Bundesliga mă fascinează prin atmosfera din tribune, dar prefer competițiile din Anglia, Spania și, uneori, Italia.
– Întreb și eu: practici? Joci șah, tir cu arcul sau alergi? Cum te menții în formă pentru persoana care ești?
– Aș dori să fac mai mult sport, dar uneori mă apucă profesionalismul și merg la sală. Totuși, activitățile din grădinile pe care le îngrijesc mă ajută să rămân în formă.
– Cum era tânărul Vizante din punct de vedere sportiv? Avea idoli? De ce Hagi?
– Cu siguranță pot menționa numeroase nume pe care le admir. În copilărie, îl admiram pe vecinul meu care era un mare sportiv. Mai târziu, m-au impresionat și Patzaichin și Hagi. De asemenea, am fost emoționat de realizările Simonei Halep și de performanțele lui David Popovici. Dacă aș fi avut și eu cine știe câți ani, el ar fi fost idolul meu.
– Ce îți spun cuvintele „notti magiche”? Îți amintești de Italia 1990 și visul american din 1994?
– La acea vreme aveam 17 ani. Emotiile de atunci sunt încă vii în mintea mea. România se pregătea să facă pasul spre recunoaștere internațională, iar eu mă îndreptam către actorie. 1990 a fost un moment special, iar 1994 a fost chiar mai intens, totul având loc sub privirile lui Gică Hagi!
– Care figură din sport te-a impresionat în ultimii ani și ce ai învățat din experiența ei? Ce am învățat noi din sport, Vizante?
– Din marile personalități am realizat că ierarhiile sunt trecătoare. Adevărata valoare se păstrează în timp. Există mulți sportivi care merită atenția noastră. În final, dorința de a performa și de a ne depăși limitele este ceea ce ne menține în viață. Așa că, dacă nu mai aspiri la nimic, ești deja pe calea greșită. Viața e o sumă de jocuri și muncă, iar ambele sunt la fel de importante.
