Trei cercetători de la Centrul de Studii Sportul Est European au finalizat un studiu detaliat de 535 de pagini, axat pe bazele sportive de cartier din București și pe modul în care această rețea a suferit degradări constante după 1990. Documentul, intitulat „Inventarul bazelor sportive și de agrement muncitorești din București”, adună acte, fotografii, hărți și mărturii care ilustrează modul în care Capitala a neglijat un proiect esențial pentru sănătatea publică
De câte ori nu am auzit despre distrugerea sau dispariția unui număr mare de baze sportive din București? Sau câte momente nu am trăit când am trecut prin zone unde știm că au existat cândva stadioane mici, mirându-ne și indignându-ne în fața a ceea ce a mai rămas în acele locuri după atâția ani?
Acest studiu realizat de Centrul de Studii Sportul Est European aduce răspunsuri dureroase la aceste întrebări, într-un material care evidențiază indiferența și nepăsarea post-revoluționară: „Inventarul bazelor sportive și de agrement muncitorești din București”.
„130 de baze sportive în București, 107 studiate, 46 funcționale, 38 abandonate, 23 dispărute”
Studiul semnalează că Bucureștiul își pierde infrastructura sportivă de cartier, încercând să identifice ce ar putea fi salvat în continuare. Câteva cifre relevante subliniază această realitate:
– în 1989, Bucureștiul avea peste 130 de baze sportive și de agrement – ștranduri, terenuri, săli, baze nautice, sau piste de atletism – destinate promovării activității fizice.
– din cele 107 analizate, doar 46 sunt funcționale sau parțial funcționale, 38 sunt abandonate, iar restul au fost transformate în proiecte imobiliare, parcări sau centre comerciale.
Inventarul a fost prezentat la Universitatea de Arhitectură, fiind realizat de antropologii Andrei Mihail și Ileana Szasz, alături de istoricul Răzvan Voinea. Aceștia au plecat de la planul cadastral din 1989, completând informațiile cu cercetări de teren, documente arhivistice, reglementări urbanistice și interviuri.
Rezultatul: primul inventar public al infrastructurii sportive de cartier din București. „O radiografie a degradării, dar și un apel clar pentru conservarea a ceea ce poate fi recuperat”, afirmă autorii în cele 535 de pagini ale volumului, care include și sute de fotografii relevante.
Acest inventar nu vizează nostalgia. Este un document de lucru pentru cei care pot lua decizii și o reflexie asupra neglijării sănătății, coeziunii și spațiului public. Dacă nu îl utilizăm acum, nu va mai rămâne nimic de salvat
Răzvan Voinea, istoric
De la Girueta și URBIS la Constructorul și Voința: harta bazelor distruse sau salvate
Documentul oferă informații despre amplasarea bazelor, regimul de proprietate, starea lor fizică și reglementările urbanistice, prezentând exemple de baze ajunse în stare de ruină, dispărute sau păstrate și modernizate.
Câteva exemple! Metalul București, Girueta, URBIS și Ștrandul Tineretului sunt fie abandonate, fie desființate parțial. Cireșarii și Temerarii continuă să funcționeze, în ciuda lipsei de fonduri și de sprijin. Bazele Aversa și Speranța Triaj nu mai sunt utilizate de comunitățile locale, devenind zone vulnerabile din lipsa unei strategii de conservare.
Baza „URBIS” este abandonată
În cazuri critice, unde documentația este deja pregătită pentru reconversia în proiecte imobiliare, se regăsesc FRB (Filatura Română de Bumbac), Girueta, Tei-Toboc și Pasteur.
În schimb, la polul opus, exemples fericite includ Constructorul Feroviar (preluat de Rapid pentru centrul de copii și juniori), Metaloglobus (baza clubului din L2), Electromagnetica (activă în Ferentari, cu terenuri închiriate constant), Voința (reabilitată pentru fotbal și tenis) și Complexul Studențesc Tei (deschis pentru zeci de mii de tineri anual).
Metaloglobus este una dintre arenele salvate ale Capitalei
Document pentru autorități, legislatori, arhitecți
Următorul pas constă în prezentarea acestui inventar autorităților locale (primăriilor de sector, Primăriei Capitalei, direcțiilor de urbanism și sport), dar și parlamentarilor, planificatorilor urbani, arhitecților, cercetătorilor și comunităților locale, în scopul dezvoltării unor politici publice dedicate sportului de masă și utilizării eficiente a terenurilor urbane.
„Este o urgență de sănătate publică”, subliniază autorii, cercetarea având o durată de cinci ani pentru a oferi un instrument de plecare în salvarea bazelor sportive și în dezvoltarea unei rețele menite să servească populației. Într-un context în care 62% dintre români nu practică nicio formă de sport, conform unui sondaj Eurobarometru publicat de Comisia Europeană în 2022, se invocă lipsa infrastructurii.
Răzvan Voinea (în galben) și Bogdan Suditu discută despre situația bazelor sportive din București
„Am început să studiez bazele sportive din Europa și SUA, realizând cum scopul lor a evoluat, plecând de la nevoia de a ocupa timpul oamenilor pentru a preveni revoltele, la stabilirea unui standard al calității vieții urbane.
Există o lege care ar fi trebuit să protejeze aceste baze sportive, iar eu am discutat mult cu colegii din Primărie pe aceste teme și despre proiecte care, sfidând legea, transformau bazele sportive în imobiliare”, a punctat Bogdan Suditu, șeful Comisiei de Urbanism din Primăria București.
„Mă simt ca un proprietar de club de fotbal care discută despre milioane din transferurile de jucători. Eu mă refer însă acum la terenuri, într-un context în care pentru prima dată acest inventar este organizat și disponibil pentru a fi valorificat de autorități”.
Filipescu, Stelea, Daniel Niculae, Niță, Florentin Dumitru – începuturile în cartiere
Răzvan Voinea a menționat, de asemenea, foștii fotbaliști care și-au început carierele pe acele terenuri de cartier, acum grav afectate: „Am descoperit o mulțime de informații despre începuturile unor jucători de seamă, chiar de echipă națională. Mă gândesc la Filipescu, Stelea, Daniel Niculae, Niță, Vintilă, Florentin Dumitru sau Gherasim, care au început pe mici terenuri de cartier, cum ar fi Metalul, Biruința, Pasteur sau Aversa”.
El conchide: „Este vorba despre epuizarea unei baze de selecție, pentru că marile cluburi, Steaua, Dinamo, Rapid, își aduceau copiii de pe aceste baze sportive, care deservesc comunități mici. Deocamdată, suntem într-o stare de așteptare de șase luni, până când autoritățile vor cunoaște exact starea reală a acestor baze și vor avea un temei pentru clarificări juridice sau de dezvoltare. Probabil vor începe lupte atunci!”
